ARICEALĂ, ariceli, s. f. 1. Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii de la chișiță. 2. Boală a viței-de-vie, constând în apariția unor umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei. – Arici² + suf. -eală.

ariceală sf [At: (sec. XVIII) ap. HEM 1642 / Pl: ~eli / E: arici + -eală] 1 Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii la chișiță Si: arici, aricit², aricitură. 2 Boală a viței de vie, manifestată prin apariția de umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei.

ARICEALĂ (pl. -eli) sf. 🐕 Boală la cai, măgări, vite cornute, etc. caracterizată prin niște umflături la încheietura de jos a picioarelor, lîngă copită, semănînd cu un burete, și pricinuită de șederea animalului într’un loc gunoios, plin de apă (🖼 203) [arici].

ARICEALĂ, ariceli, s. f. 1. Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii de la chișiță. 2. Boală a viței de vie, costând în apariția unor umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei. – Arici² + suf. -eală.

ARICEALĂ s. f. Boală a vitelor și mai ales a cailor, care se manifestă printr-o erupție pustuloasă la încheietura de jos a picioarelor, lîngă copită. Caii pot face ariceală dacă nu-i speli. V. ROM. martie 1952, 167. Eu rămîn unde sînt rînduit, la odăi, să stricnesc caii ori să-i curăț de ariceală. SADOVEANU, F. J. 572.

ARICEALĂ f. 1) Boală a vitelor (mai ales la cai) caracterizată prin inflamarea pielii de la încheietura piciorului, deasupra copitei. 2) Boală a viței de vie care se manifestă prin apariția unor umflături pe partea lemnoasă. /arici + suf. ~eală

ariceálă f., pl. elĭ (d. aricĭ). O boala de vite (numita și aricĭ) care atacă copitele și se prinde și de pelea omuluĭ făcîndu-ĭ-o ca pelea de aricĭ. O boală de plante numită și tăcĭune.

ARICITURĂ (pl. -turi) sf. 🐕 = ARICEALĂ.

ARICIU sm. 1 🐒 Animal mamifer insectivor, cu capul ascuțit și cu corpul scurt și gros, acoperit pe spate cu niște ghimpi gălbui; cînd doarme sau cînd vrea să se apere, se strînge formînd un fel de ghem ghimpos; trăește în toată Europa (🖼 204): proverb: a se face (ghem) ca ariciul, se zice despre cineva care se ghemuește de frig, etc. sau care stă de o parte, izolat de oameni, a fi nesociabil; cu înțelesul din urmă și în expr.: parcă-i un ~ ¶ 2 În credințele poporului, ariciul e socotit ca simbol al înțelepciunii, ca dătător de sfaturi bune; de aceea D-zeu s’a adresat lui cînd a zidit lumea; de aici înțelesul pe care-l are în pasagii ca: pare că-i spusese ariciul la ureche că are să se întreacă între ele ceva pentru dînsul (ISP.) ¶ 3 🐕 = ARICEALĂ ¶ 4 🩺 pop. Boală de piele la om ¶ 5 🌿 (HASD.) (TKT.) Boală la plante, mai ales la viță TĂCIUNE ¶ 6 Băn. 🌿 = ROSTOGOL1 ¶ 7 🌿 Varietate de grîu cu spicul foarte scurt și îndesat (Triticum compactum) ¶ 8 (HASD.) (PAMF.) Joc popular ¶ 9 🐙 ARICIU-DE-MARE, animal echinoderm, cu corpul învelit într’o scoică de formă sferică acoperită cu ghimpi, așa că seamănă cu un ariciu strîns grămadă; trăește în mare (Echinus lividus) (🖼 205) [lat. ericius].

ariceală s. f., g.-d. art. aricelii; pl. ariceli

ariceală s. f., g.-d. art. aricelii; pl. ariceli

ariceală s. f., g.-d. art. aricelii; pl. ariceli

ariceală

ARICEALĂ s. (MED. VET.) (pop.) arici. (~ cailor.)

ARICEALĂ s. (MED. VET.) (pop.) arici. (~ cailor.)