15 definiții pentru arianism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arianísm sn [At: DA / P: ~ri-a~ / Pl: ? / E: fr arianisme] Doctrină creștină formulată de preotul Arie, care neagă natura divină a lui Hristos.

ARIANÍSM s. n. Doctrină religioasă creștină întemeiată de preotul Arie, care nega identitatea de substanță dintre Hristos și Dumnezeu-Tatăl, declarată eretică de sinodul din Niceea. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. arianisme.

ARIANÍSM s. n. Doctrină creștină formulată de preotul Arie, care nega natura divină a lui Cristos. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. arianisme.

ARIANÍSM s. n. Veche erezie creștină răspândită de preotul Arie, care nega unitatea și identitatea de ființă și substanță dintre Hristos și dumnezeu. – Fr. arianisme.

ARIANÍSM s.n. Doctrină considerată eretică, apărută la începutul creștinismului și susținută de episcopul Arie (din orașul egiptean Alexandria), care nega divinitatea lui Cristos. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. arianisme, it. arianismo].

ARIANÍSM1 s. n. caracter propriu arienilor1. 2. știința despre arieni. (< fr. aryanisme)

ARIANÍSM2 s. n. doctrină eretică de la începutul creștinismului, susținută de episcopul Arius (din Alexandria). (< fr. arianisme)

arianism n. erezia lui Arie și a sectatorilor săi; el fu profesat mai ales de popoarele germane creștinate (Vandali, Vizigoți, Ostrogoți).

*arianízm n. Erezia luĭ Ariŭ, care nega consubstanțialitatea fiuluĭ cu tatăl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arianísm s. n. (sil. -ri-a-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARIANÍSM s. (înv.) arienie. (Doctrina ~ului a fost declarată eretică la 325.)

ARIANISM s. (înv.) arienie. (Doctrina ~ a fost declarată eretică la 325.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

arianísm s. n. Erezie antitrinitară, întemeiată de Arie la începutul sec. 4 d. Hr., care neagă egalitatea Fiului cu Tatăl, făcând din Fiul prima creatură a Tatălui și negând divinitatea lui Iisus Hristos. A fost condamnat la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325. – Din fr. arianisme.

Intrare: arianism
  • silabație: a-ri-a-nism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arianism
  • arianismul
  • arianismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arianism
  • arianismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arianism

  • 1. Doctrină religioasă creștină întemeiată de preotul Arie, care nega identitatea de substanță dintre Hristos și Dumnezeu-Tatăl, declarată eretică de sinodul din Niceea.
    surse: DEX '09 DN sinonime: arienie

etimologie: