15 definiții pentru arianism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARIANÍSM s. n. Doctrină religioasă creștină întemeiată de preotul Arie, care nega identitatea de substanță dintre Hristos și Dumnezeu-Tatăl, declarată eretică de sinodul din Niceea. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. arianisme.

arianísm sn [At: DA / P: ~ri-a~ / Pl: ? / E: fr arianisme] Doctrină creștină formulată de preotul Arie, care neagă natura divină a lui Hristos.

ARIANÍSM s. n. Doctrină creștină formulată de preotul Arie, care nega natura divină a lui Cristos. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. arianisme.

ARIANÍSM s. n. Veche erezie creștină răspândită de preotul Arie, care nega unitatea și identitatea de ființă și substanță dintre Hristos și dumnezeu. – Fr. arianisme.

ARIANÍSM s.n. Doctrină considerată eretică, apărută la începutul creștinismului și susținută de episcopul Arie (din orașul egiptean Alexandria), care nega divinitatea lui Cristos. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. arianisme, it. arianismo].

ARIANÍSM2 s. n. doctrină eretică de la începutul creștinismului, susținută de episcopul Arius (din Alexandria). (< fr. arianisme)

ARIANÍSM1 s. n. caracter propriu arienilor1. 2. știința despre arieni. (< fr. aryanisme)

arianism n. erezia lui Arie și a sectatorilor săi; el fu profesat mai ales de popoarele germane creștinate (Vandali, Vizigoți, Ostrogoți).

*arianízm n. Erezia luĭ Ariŭ, care nega consubstanțialitatea fiuluĭ cu tatăl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arianísm s. n. (sil. -ri-a-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARIANÍSM s. (înv.) arienie. (Doctrina ~ului a fost declarată eretică la 325.)

ARIANISM s. (înv.) arienie. (Doctrina ~ a fost declarată eretică la 325.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

arianísm s. n. Erezie antitrinitară, întemeiată de Arie la începutul sec. 4 d. Hr., care neagă egalitatea Fiului cu Tatăl, făcând din Fiul prima creatură a Tatălui și negând divinitatea lui Iisus Hristos. A fost condamnat la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325. – Din fr. arianisme.

Intrare: arianism
  • silabație: a-ri-a-nism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arianism
  • arianismul
  • arianismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arianism
  • arianismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arianism

  • 1. Doctrină religioasă creștină întemeiată de preotul Arie, care nega identitatea de substanță dintre Hristos și Dumnezeu-Tatăl, declarată eretică de sinodul din Niceea.
    surse: DEX '09 DN sinonime: arienie

etimologie: