3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARHÍVĂ, arhive, s. f. 1. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituții, unui oraș etc. care se referă la activitatea lor trecută. 2. Birou, cameră, instituție etc. unde se păstrează asemenea acte. – Din fr. archives.

ARHÍVĂ, arhive, s. f. 1. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituții, unui oraș etc. care se referă la activitatea lor trecută. 2. Birou, cameră, instituție etc. unde se păstrează asemenea acte. – Din fr. archives.

arhi sf [At: P. MAIOR, IST. 252/2 / V: (îrg) ~iv[1] sn / S: (înv) archi~ / Pl: ~ve, (îrg) ~vuri / E: fr archives, ger Archiv] 1 Totalitatea actelor sau documentelor care se referă la activitatea trecută a unei instituții, unui oraș, unei familii etc. 2 Instituție, serviciu etc. care păstrează arhiva (1). corectată

  1. ~iv~iv Ladislau Strifler

ARHÍVĂ, arhive, s. f. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituții, unui oraș sau unui sat, care se referă la activitatea lor din trecut; secție a unei instituții unde se păstrează asemenea acte sau documente. Un colț întunecos... din arhiva unei cancelarii și atmosfera... cafenelei – asta era toată viața lui. EMINESCU, N. 36. Un proiect ce se făcuse pentru teatru zace îngropat în arhivele Ministerului de Externe. NEGRUZZI, S. I 346. ◊ Arhivele statului = instituție care se ocupă cu păstrarea, sistematizarea și studiul științific al documentelor importante referitoare la trecutul țării.

ARHÍVĂ, arhive, s. f. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituții, unui oraș etc., care se referă la activitatea lor trecută; birou, cameră unde se păstrează asemenea acte. ◊ Arhivele statului = instituție care se ocupă cu păstrarea și studiul științific al documentelor importante privitoare la trecutul țării. – Fr. archives (lat. lit. archivum).

ARHÍVĂ s.f. Depozit de acte sau de documente privitoare la o țară, la un oraș, la o instituție etc.; totalitatea acestor acte și documente; loc, serviciu unde se găsesc aceste acte. [Var. archivă s.f. / cf. germ. Archiv, rus. arhiv < lat. archivum].

ARHÍVĂ s. f. 1. totalitatea actelor și documentelor privitoare la o țară, la un oraș, la o instituție etc. 2. local, serviciu, depozit unde se păstrează aceste documente. (< fr. archives, germ. Archiv, lat. archivum)

ARHÍVĂ ~e f. 1) Totalitate a actelor sau a documentelor unei instituții, a unui oraș etc. care se referă la activitatea lor trecută. 2) Instituțiile (încăpere, cameră) unde se păstrează asemenea acte. [G.-D. arhivei] /<fr. archives, germ. Archiv

arhivă f. 1. colecțiune de acte și documente privitoare la istoria unui popor, a unui oraș, a unui așezământ public sau particular; 2. locul unde se conservă: Arhivele Statului.

*arhívă f., pl. e (fr. archives, f. pl., lat. archivum și archium, d. vgr. arheîon. Cp. cu mozaic). Colecțiune de acte și documente relative la istoria unuĭ popor, a unuĭ oraș, a unuĭ așezămînt public saŭ privat. Locu unde se conservă.

ARCHÍVĂ s.f. v. arhivă.

ARHIVÁ vb. tr. A clasa documentele în arhive după criterii prestabilite. (< fr. archiver)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arhívă s. f., g.-d. art. arhívei; pl. arhíve

arhívă s. f., g.-d. art. arhívei; pl. arhíve

arhivá vb., ind. prez. 1 arhivéz, 3 sg. și pl. arhiveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARHÍVĂ s. (turcism înv.) caid. (~ unei instituții.)

ARHI s. (turcism înv.) caid. (~ unei instituții.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arhívă (arhíve), s. f.1. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituții care se referă la activitatea ei trecută. – 2. Birou, cameră, instituție unde se păstrează asemenea acte. Var. (înv.) arhiv. Fr. archive (sec. XVIII). – Der. arhivar, s. m.; arhivist, s. m., arhivistică, s. f.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arhivă fonogramică, totalitatea documentelor de muzică și literatură populară înregistrate pe cilindri de fonograf* și sistematizate după diferite metode. Prima a. a fost înființată la Viena (1899), urmând cea de la Berlin (1902), cea din Canada (1919) etc. La București, ca urmare a memoriilor și propunerilor repetate ale lui D.G. Kiriac, ia ființă, în 1927 a. Ministerului cultelor și artelor, condusă de G. Breazul, iar în 1928, a. de folklore a Societății compozitorilor români, condusă și organizată de C. Brăiloiu; aceasta din urmă era considerată, în 1943, cea mai bogată a. în documente etnice muzicale din Europa (30.000 melodii înregistrate și un considerabil număr de informații auxiliare – inclusiv iconografia – referitoare la genuri, artiști populari, obiceuiri etc.). În 1949, cele două a. sunt unificate în Institutul de folclor din București, cu o filială la Cluj-Napoca. V. colecție; culegere de folclor; etnomuzicologie; înregistrare; transcriere.

arată toate definițiile

Intrare: arhivă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhi
  • arhiva
plural
  • arhive
  • arhivele
genitiv-dativ singular
  • arhive
  • arhivei
plural
  • arhive
  • arhivelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • archi
  • archiva
plural
  • archive
  • archivele
genitiv-dativ singular
  • archive
  • archivei
plural
  • archive
  • archivelor
vocativ singular
plural
Intrare: arhiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arhiva
  • arhivare
  • arhivat
  • arhivatu‑
  • arhivând
  • arhivându‑
singular plural
  • arhivea
  • arhivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arhivez
(să)
  • arhivez
  • arhivam
  • arhivai
  • arhivasem
a II-a (tu)
  • arhivezi
(să)
  • arhivezi
  • arhivai
  • arhivași
  • arhivaseși
a III-a (el, ea)
  • arhivea
(să)
  • arhiveze
  • arhiva
  • arhivă
  • arhivase
plural I (noi)
  • arhivăm
(să)
  • arhivăm
  • arhivam
  • arhivarăm
  • arhivaserăm
  • arhivasem
a II-a (voi)
  • arhivați
(să)
  • arhivați
  • arhivați
  • arhivarăți
  • arhivaserăți
  • arhivaseți
a III-a (ei, ele)
  • arhivea
(să)
  • arhiveze
  • arhivau
  • arhiva
  • arhivaseră
Intrare: arhivă fonogramică
arhivă fonogramică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhivă fonogramică
  • arhiva fonogramică
plural
  • arhive fonogramice
  • arhivele fonogramice
genitiv-dativ singular
  • arhive fonogramice
  • arhivei fonogramice
plural
  • arhive fonogramice
  • arhivelor fonogramice
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arhivă archivă

  • 1. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituții, unui oraș etc. care se referă la activitatea lor trecută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: caid (registru) un exemplu
    exemple
    • Un proiect ce se făcuse pentru teatru zace îngropat în arhivele Ministerului de Externe. NEGRUZZI, S. I 346.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Arhivele statului = instituție care se ocupă cu păstrarea, sistematizarea și studiul științific al documentelor importante referitoare la trecutul țării.
      surse: DLRLC
  • 2. Birou, cameră, instituție etc. unde se păstrează asemenea acte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Un colț întunecos... din arhiva unei cancelarii și atmosfera... cafenelei – asta era toată viața lui. EMINESCU, N. 36.
      surse: DLRLC

etimologie: