16 definiții pentru arhitravă architravă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arhitra sf [At: TOCILESCU, A. 38 / S: (înv) archi- / P: ar-hi~ / Pl: ~ve / E: fr architrave] (Aht) Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid, constituind partea inferioară a antablamentului Si: (pop) brâu. corectată

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid; epistil. – Din fr. architrave.

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid. – Din fr. architrave.

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice), care se sprijină pe capitelul coloanei și susține friza.

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină direct pe capitelul coloanei. – Fr. architrave (< gr.).

ARHITRÁVĂ s.f. Parte a antablamentului care se sprijină pe capitelul coloanei. [< fr. architrave, it. architrave].

ARHITRÁVĂ s. f. 1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil. 2. (constr.) piesă de susținere verticală, din lemn. (< fr. architrave)

ARHITRÁVĂ ~e f. Element de construcție (caracterisitic arhitecturii clasice) care se sprijină pe capitelul coloanelor sau pe zid. [Sil. -hi-tra-] /<fr. architrave

arhitravă f. Arh. bârna sau grinda ce se pune d’asupra capitelului unei coloane.

*arhitrávă, V. architravă.

*architrávă f., pl. e (fr. architrave, it. architrave, d. arco, arc, și trave, grindă). Arh. Grindă care susține un fronton orĭ altă construcțiune pe coloane. – Fals arhi-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arhitrávă (-hi-tra-) s. f., g.-d. art. arhitrávei; pl. arhitráve

arhitrávă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. arhitrávei; pl. arhitráve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARHITRÁVĂ s. (ARHIT.) epistil. (~ este partea inferioară a antablamentului.)

ARHITRA s. (ARHIT.) epistil. (~ este partea inferioară a antablamentului.)

Intrare: arhitravă
arhitravă substantiv feminin
  • silabație: ar-hi-tra-vă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhitra
  • arhitrava
plural
  • arhitrave
  • arhitravele
genitiv-dativ singular
  • arhitrave
  • arhitravei
plural
  • arhitrave
  • arhitravelor
vocativ singular
plural
architravă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • architra
  • architrava
plural
  • architrave
  • architravele
genitiv-dativ singular
  • architrave
  • architravei
plural
  • architrave
  • architravelor
vocativ singular
plural

arhitravă architravă

  • 1. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: brâu (cingătoare, mijloc, ornament) epistil
  • 2. construcții Piesă de susținere verticală, din lemn.
    surse: MDN '00

etimologie: