arhitravă architravă

arhitravă

  • 1. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: brâu epistil
  • 2. Piesă de susținere verticală, din lemn.
    surse: MDN '00 construcții

etimologie:

3 definiții

arhitravă f. Arh. bârna sau grinda ce se pune d´asupra capitelului unei coloane.

*arhitrávă, V. architravă.

*architrávă f., pl. e (fr. architrave, it. architrave, d. arco, arc, și trave, grindă). Arh. Grindă care susține un fronton orĭ altă construcțiune pe coloane. – Fals arhi-.

Intrare: arhitravă
arhitravă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arhitra arhitrava
plural arhitrave arhitravele
genitiv-dativ singular arhitrave arhitravei
plural arhitrave arhitravelor
vocativ singular
plural
architravă substantiv feminin
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular architra architrava
plural architrave architravele
genitiv-dativ singular architrave architravei
plural architrave architravelor
vocativ singular
plural

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid; epistil. – Din fr. architrave.

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid. – Din fr. architrave.

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice), care se sprijină pe capitelul coloanei și susține friza.

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină direct pe capitelul coloanei. – Fr. architrave (< gr.).

arhitrávă (-hi-tra-) s. f., g.-d. art. arhitrávei; pl. arhitráve

arhitrávă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. arhitrávei; pl. arhitráve

arhitrávă, sf [At: TOCILESCU, A. 38 / S: (înv) archi- / P: ar-hi~ / Pl: ~ve / E: fr architrave] (Arh) Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid, constituind partea inferioară a antablamentului Si: (pop) brâu.

ARHITRÁVĂ s. (ARHIT.) epistil. (~ este partea inferioară a antablamentului.)

ARHITRÁVĂ s.f. Parte a antablamentului care se sprijină pe capitelul coloanei. [< fr. architrave, it. architrave].

ARHITRÁVĂ s. f. 1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil. 2. (constr.) piesă de susținere verticală, din lemn. (< fr. architrave)

ARHITRÁVĂ ~e f. Element de construcție (caracterisitic arhitecturii clasice) care se sprijină pe capitelul coloanelor sau pe zid. [Sil. -hi-tra-] /<fr. architrave


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARHITRÁVĂ s. (ARHIT.) epistil. (~ este partea inferioară a antablamentului.)