ARHIPELAG, arhipelaguri, s. n. Grup de insule dintr-o mare sau dintr-un ocean. – Din ngr. arhipélagos.

arhipelag sn [At: MEHEDINȚI, P. 5 / V: (îvr) arhipel / S: (înv) archi~ / Pl: ~uri / E: it arcipelago] Grup de insule dintr-o mare (sau dintr-un ocean).

*ARHIPELAG (pl. -guri) sn. 🌍 Grupă de insule, parte a mării în care se găsesc mai multe insule la un loc [gr.].

ARHIPELAG, arhipelaguri, s. n. Grup de insule apropiate dintr-o mare sau dintr-un ocean. – Din ngr. arhipélagos.

ARHIPELAG, arhipelaguri, s. n. Grup de insule dintr-o mare sau dintr-un ocean. În Oceanul Pacific sînt numeroase arhipelaguri. ◊ Fig. Arhipelagul de insule înghețate pornește de la țărm, plutind rătăcitor pînă se pierde în largul mării. BART, E. 309.

ARHIPELAG, arhipelaguri, s. n. Grup de insule dintr-o mare sau dintr-un ocean. – Ngr. arhipelagos (it. arcipelago).

ARHIPELAG s.n. (Geogr.) Grup de insule (situate într-o mare sau într-un ocean). [Pl. -guri. / < it. arcipelago, cf. gr. archipelagos].

ARHIPELAG s. n. grup de insule într-o mare sau într-un ocean, formând un tot. (< ngr. arhipelagos)

ARHIPELAG ~uri n. Grup de insule dintr-un ocean sau dintr-o mare. /<ngr. arhipélagos

Arhipelag n. partea Mediteranei coprinsă între Grecia, Turcia și Azia mică, cu numeroase insule.

arhipelag n. 1. întindere de mare presărată cu insule; 2. grup de insule.

*arhipelág n., pl. urĭ (gr. arhipélagos, it. arcipélago, fr. archipel). Geogr. Grup de insule.

arhipel sn vz arhipelag

britanic, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii sau este originară de acolo; (la pl. m.) popor, națiune care s-a format, care locuiește în Marea Britanie; locuitorii Marii Britanii. ♦ Ext. Englez. 2 adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor, care se referă la Marea Britanie sau la britanici; care este originar din Marea Britanie. • pl. -ci, -ce. /<fr. britannique.

*ARHIPEL (pl. -eluri) sn. (I.-GH.) 🌍 = ARHIPELAG [fr.].

țară-arhipelag s. f. țară alcătuită dintr-un arhipelag ◊ „[...] stâncile și marea sunt însăși substanța fizică a acestei țări-arhipelag [Grecia].” Sc. 21 VIII 66 p. 3. ◊ „Republica Indonezia, țară-arhipelag [...]” I.B. 18 VIII 86 p. 8 (din țară + arhipelag)

Cook n. 1. (Arhipelagul), insule engleze în Polinezia, descoperite de Cook: 20.000 loc.; 2. (Strâmtoarea), braț de mare între cele două insule principale din Noua-Zelanda.

Egèa f. marea numită azi Arhipelag, după numele regelui atenian Egeu care s’aruncă într’însa.

arhipelag s. n., pl. arhipelaguri; abr. arh.

arhipelag s. n., pl. arhipelaguri; abr. arh.

arhipelag s. n., pl. arhipelaguri

arhipelag, -guri.

arhipelag (arhipelaguri), s. n. – Grup de insule. It. arcipelago, din gr. ἀρχιπέλαγος „mare principală” (sec. XIX).

ARHIPELAGUL ARCTIC CANADIAN (ARHIPELAGUL NORD-AMERICAN), arh. canadian, situat în Oc. Arctic, între Groelanda și America de Nord; 1,3 mil. km²; c. 4 mii loc. (eschimoși). Insule pr.: Baffin, Victoria, Ellesmere, Banks, Devon, Melville, Southampton, Prince of Wales, Somerset. Climă polară, îngheț peren. Alt. max.: 2.926 m (în ins. Ellesmere).

BRITANIC, Arhipelagul ~ (BRITISH ISLES) [brítiș ialz], arh. în NV Europei, între Oc. Atlantic și Marea Nordului, separat de continent prin str. Pas de Calais; c. 315 mii km²; 60,7 mil. loc. (1989). Ins. pr.: Marea Britanie, Irlanda, Hebride, Orkney, Shetland, Normande, Man, Anglesey, Wright. Cuprinde statele Marea Britanie și Rep. Irlanda.