ARHIERÉU, arhierei, s. m. Cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească. ♦ Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului ortodox (episcop, arhiepiscop, mitropolit); arhipăstor, ierarh. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhierei.

arhiereu sm [At: COD. VOR. 45/12 / V: (înv) ~ei(u), ~ireu, arfiriu / S: (înv) archi~ / P: ~hi-e~ / Pl: ~ei / E: vsl арђиереи] 1 Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului Si: (înv) vlădică, (îvr) arhipăstor. 2 (Spc) Episcop fără eparhie și fără jurisdicție episcopală, dar care oficiază ceremoniile prescrise în arhieratic.

ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului; arhipăstor, ierarh. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhierei.

ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului (episcop, arhiepiscop, mitropolit). Deci vă rog, părinți arhierei, de mă veți vedea aproape de moarte, să mă tundeți călugăr. NEGRUZZI, S. I 159. – Pronunțat: -hi-e-.

ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului. [Pr.: -hi-e-] – Slav (v. sl. arhierei < gr.).

ARHIERÉU ~i m. Nume generic pentru gradele superioare ale clerului (episcop, arhiepiscop, mitropolit). [Sil. -hi-e-] /<sl. arhierei

arhiereu m. 1. episcop sau vlădică fără eparhie; 2. orice cleric mai sus de arhimandrit și până la patriarh. [Gr. mod.].

arhieréŭ m. (ngr. arhierévs, vgr. -reûs. V. ĭereŭ). Prelat, vlădică (arhiereŭ propriŭ zis, episcop, mitropolit și patriarh). În special, episcop fără eparhie. V. preut.

arfiriu sm vz arhiereu

arhierei sm vz arhiereu

arhireu sm vz arhiereu

arhiereu (-hi-e-) s. m., art. arhiereul; pl. arhierei, art. arhiereii

arhieréu s. m. (sil. -hi-e-), pl. arhieréi, art. arhieréii

arhiereu.

ARHIERÉU s. (BIS.) ierarh, (rar) arhipăstor, (înv.) sfetitel. (Episcopul intră în categoria ~ilor.)

ARHIEREU s. (BIS.) ierarh, (rar) arhipăstor, (înv.) sfetitel. (Episcopul intră în categoria ~ilor.)