15 definiții pentru arhiduce arhiducă arhidux


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arhiduce sm [At: ȘINCAI, HR. II, 153 / V: (înv) ~ucă, ~ux / S: (înv) archi~ / Pl: ~uci / E: lat arhidux, fr archiduc] 1 Titlu dat prinților din Casa imperială a Austriei. 2 Bărbat care purta titlul de arhiduce (1).

ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din casa domnitoare de Austria; bărbat care purta acest titlu. – Din fr. archiduc, lat. archidux (după duce).

ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din fosta casă imperială a Austriei; bărbat care purta acest titlu. – Din fr. archiduc, lat. archidux (după duce).

ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din fosta casă imperială a Austriei.

ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din fosta casă imperială a Austriei; bărbat care poartă acest titlu. – După fr. archiduc.

ARHIDÚCE s.m. Titlu purtat de prinții fostei case imperiale a Austriei. [Cf. it. arciduce, fr. archiduc, lat.med. archidux, după duce].

ARHIDÚCE s. m. titlu purtat de prinții fostei case imperiale a Austriei. (< fr. archiduc, lat. archidux)

ARHIDÚCE ~i m. Titlu dat prinților din fosta casă domnitoare a Austriei. /<fr. archiduc, lat. archidux

arhiduce m. titlul principilor imperiali (în casa de Austria și de Rusia).

*arhidúce m. (arhi- și duce; fr. archiduc). Mare duce (prinț din familia domnitoare) în Austria.

arhidu sm vz arhiduce


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arhidúce s. m., pl. arhidúci

arhidúce s. m., pl. arhidúci

Intrare: arhiduce
substantiv masculin (M51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhiduce
  • arhiducele
plural
  • arhiduci
  • arhiducii
genitiv-dativ singular
  • arhiduce
  • arhiducelui
plural
  • arhiduci
  • arhiducilor
vocativ singular
  • arhiduce
plural
  • arhiducilor
substantiv masculin (M80)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhidu
  • arhiduca
plural
  • arhiduci
  • arhiducii
genitiv-dativ singular
  • arhidu
  • arhiducii
  • arhiducei
plural
  • arhiduci
  • arhiducilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhidux
  • arhiduxul
plural
genitiv-dativ singular
  • arhidux
  • arhiduxului
plural
vocativ singular
plural

arhiduce arhiducă arhidux

  • 1. Titlu dat prinților din casa domnitoare de Austria; bărbat care purta acest titlu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: