12 definiții pentru arheologă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arheológ, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. I, 203 / P: ~he-o- / S: (înv; dfnz) arche- (P: arche-) / Pl: ~ogi, -oge / E: fr archéologue] Specialist în arheologie.

ARHEOLÓG, -Ă, arheologi, -ge, s. m. și f. Specialist în arheologie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologue.

ARHEOLÓG, -Ă, arheologi, -ge, s. m. și f. Specialist în arheologie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologue.

ARHEOLÓG, – Ă s.m. și f. Specialist în arheologie. [< fr. archéologue].

ARHEOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în arheologie. (< fr. archéologue)

*arheológ, -oágă s. (vgr. arhaiológos). Cel care se ocupă de arheologie. V. anticar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arheológă (rar) (-he-o-) s. f., g.-d. art. arheológei; pl. arheológe

arheológă s. f. (sil. -he-o-), g.-d. art. arheológei; pl. arheológe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARHEOLÓG s. (înv.) anticar. (Specialistul în arheologie se numește ~.)

ARHEOLOG s. (înv.) anticar. (Specialistul în arheologie se numește ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARHEO- (ARCHEO-) „vechi, primitiv, străvechi, arhaic, primar”. ◊ gr. arkhaios „vechi, primitiv” > fr. archéo-, it. id., germ. archaeo- > rom arheo- și archeo-.~astronomie (v. astro-, v. -nomie), s. f., disciplină care studiază datele astronomiei arhaice potrivit simbolurilor iconografice din pre istorie; ~cete (v. -cete), s. n. pl., mamifere cetacee vechi adaptate la viața marină, care apar în eocenul inferior; ~etnologie (v. etno-, v. -logie1), s. f., paleontologie*; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante antropofile, răspîndite în culturile preistorice; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu publicarea izvoarelor istorice antice. 2. Reprezentare cu ajutorul artelor plastice a unor scene antice; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în arheologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază istoria societății omenești pe baza vestigiilor culturilor materiale; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., substanță din care se formează asterul și centrozomii; ~pteris (v. -pteris), s. m., criptogamă vasculară fosilă din clasa ferigilor, caracteristică pentru devonianul superior; ~pterix (v. -pterix), s. m., pasăre fosilă, prezentînd caractere de reptilă; ~zoic (v. -zoic), s. n., eră geologică în care au apărut primele organisme unicelulare.

Intrare: arheologă
  • silabație: ar-he-o-
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arheolo
  • arheologa
plural
  • arheologe
  • arheologele
genitiv-dativ singular
  • arheologe
  • arheologei
plural
  • arheologe
  • arheologelor
vocativ singular
  • arheolo
  • arheologo
plural
  • arheologelor

arheolog, -ă arheolog arheologă

  • 1. Specialist în arheologie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: anticar (s.m.) 2 exemple
    exemple
    • Cele mai îndepărtate urme ale vieții omenești pe pămînt sînt uneltele cu totul rudimentare descoperite de arheologi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 135, 6/4.
      surse: DLRLC
    • Ciocanele spărgeau catacombele romanilor... Bietul meu arheolog încremeni la vederea unei asemenea barbarii. NEGRUZZI, S. I 203.
      surse: DLRLC

etimologie: