9 definiții pentru arhegon

arhegón sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr archégone] Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme.

ARHEGÓN, arhegoane, s. n. (Bot.) Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme. – Din fr. archégone.

ARHEGÓN, arhegoane, s. n. (Bot.) Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme. – Din fr. archégone.

!arhegón s. n., pl. arhegoáne

arhegón s. n., pl. arhegoáne

ARHEGÓN s.n. Organ de reproducere la mușchi, ferigi și gimnosperme de forma unei butelii, în care se formează gameții femeli. [< fr. archégone, cf. gr. arkhe – principiu, gone – generație].

ARHEGÓN s. n. organ de reproducere femel la alge, mușchi, ferigi și gimnosperme, care conține oosfera. (< fr. archégone, gr. arkhegonos)

ARHEGÓN n. bot. Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi, gimnosperme, alge, în care se formează oosfera. /<fr. archégone


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARHE- (ARCHE-) „început, origine; arhaic, primitiv”. ◊ gr. arkhe „origine, început” > fr. arché-, it. arche-, germ. id., engl. id. > rom. arhe- și arche-.~bioză (v. -bioză), s. f., origine a vieții pe pămînt; sin. arheogeneză; ~cultură (v. -cultură), s. f., 1. Cultură arhaică a unei societăți istorice. 2. Sinteză globală a arhetipurilor sau modelelor primare ale culturii din perioada antropogenezei pînă în perioada diferitelor etnogeneze; ~gon (v. -gon1), s. n., organ de reproducere în formă de butelie, în care se formează gameții femeli, caracteristic pentru ferigi, mușchi și gimnosperme; ~gonie (v. -gonie), s. f., abiogeneză*; ~goniofor (v. gonio-, v. -for), s. n., suport al arhegoanelor, la plantele hepatice; ~spor (v. -spor), s. m., celulă din care, prin diviziune, se formează atît celulele-mamă sporifere din capsula mușchilor sau din sporangele ferigilor, cît și celulele-mamă din sacul embrionar al plantelor superioare; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Concept platonician care desemnează ideile ca model etern al lucrurilor. 2. Fiecare din simbolurile ancestrale universale care apar, potrivit terminologiei psihanalizei, în visuri sau în mitologii. 3. Specie primordială în evoluția filogenetică.

Intrare: arhegon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arhegon arhegonul
plural arhegoane arhegoanele
genitiv-dativ singular arhegon arhegonului
plural arhegoane arhegoanelor
vocativ singular
plural