8 definiții pentru arhegon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arhegon sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr archégone] Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme.

ARHEGÓN, arhegoane, s. n. (Bot.) Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme. – Din fr. archégone.

ARHEGÓN, arhegoane, s. n. (Bot.) Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme. – Din fr. archégone.

ARHEGÓN s.n. Organ de reproducere la mușchi, ferigi și gimnosperme de forma unei butelii, în care se formează gameții femeli. [< fr. archégone, cf. gr. arkhe – principiu, gone – generație].

ARHEGÓN s. n. organ de reproducere femel la alge, mușchi, ferigi și gimnosperme, care conține oosfera. (< fr. archégone, gr. arkhegonos)

ARHEGÓN n. bot. Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi, gimnosperme, alge, în care se formează oosfera. /<fr. archégone


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!arhegón s. n., pl. arhegoáne

arhegón s. n., pl. arhegoáne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARHE- (ARCHE-) „început, origine; arhaic, primitiv”. ◊ gr. arkhe „origine, început” > fr. arché-, it. arche-, germ. id., engl. id. > rom. arhe- și arche-.~bioză (v. -bioză), s. f., origine a vieții pe pămînt; sin. arheogeneză; ~cultură (v. -cultură), s. f., 1. Cultură arhaică a unei societăți istorice. 2. Sinteză globală a arhetipurilor sau modelelor primare ale culturii din perioada antropogenezei pînă în perioada diferitelor etnogeneze; ~gon (v. -gon1), s. n., organ de reproducere în formă de butelie, în care se formează gameții femeli, caracteristic pentru ferigi, mușchi și gimnosperme; ~gonie (v. -gonie), s. f., abiogeneză*; ~goniofor (v. gonio-, v. -for), s. n., suport al arhegoanelor, la plantele hepatice; ~spor (v. -spor), s. m., celulă din care, prin diviziune, se formează atît celulele-mamă sporifere din capsula mușchilor sau din sporangele ferigilor, cît și celulele-mamă din sacul embrionar al plantelor superioare; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Concept platonician care desemnează ideile ca model etern al lucrurilor. 2. Fiecare din simbolurile ancestrale universale care apar, potrivit terminologiei psihanalizei, în visuri sau în mitologii. 3. Specie primordială în evoluția filogenetică.

Intrare: arhegon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhegon
  • arhegonul
  • arhegonu‑
plural
  • arhegoane
  • arhegoanele
genitiv-dativ singular
  • arhegon
  • arhegonului
plural
  • arhegoane
  • arhegoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arhegon

  • 1. botanică Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: