arhaizare sf [At: DEX² / P: ~ha-i~ / Pl: ~zări / E: arhaiza] Transpunere într-un stil arhaic.

ARHAIZÁRE, arhaizări, s. f. Acțiunea de a arhaiza și rezultatul ei. [Pr.: -ha-i-] – V. arhaiza.

ARHAIZÁRE, arhaizări, s. f. Acțiunea de a arhaiza și rezultatul ei. [Pr.: -ha-i-] – V. arhaiza.

arhaizáre s. f. (sil. -ha-i- ), g. -d. art. arhaizării

ARHAIZÁRE s.f. Acțiunea de a arhaiza și rezultatul ei. ♦ Procedeu de folosire a cuvintelor, formelor fonetice sau gramaticale ieșite din uzul curent. [< arhaiza].

arhaiza vt [At: DA ms / P: ~ha-i- / Pzi: ~zéz / E: arhaic] (D. cuvinte, stil etc.) A da aspect arhaic Si: (rar) arhaiciza.

ARHAIZÁ, arhaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da aspect arhaic (stilului, limbii etc.). [Pr.: -ha-i-] – Din arhaic.

ARHAIZÁ, arhaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da un aspect arhaic (stilului, limbii etc.). [Pron.: -ha-i-] – Din arhaic.

ARHAIZÁ, arhaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da un aspect arhaic limbii, stilului etc., prin folosirea unor elemente lingvistice învechite.

ARHAIZÁ, arhaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da un aspect arhaic limbii, stilului etc. prin folosirea unor elemente lingvistice vechi. – Din arhaic.

arhaizá (a ~) (rar) (-ha-i-) vb., ind. prez. 3 arhaizeáză

arhaizá vb. (sil. -ha-i-), ind. prez. 1 sg. arhaizéz, 3 sg. și pl. arhaizeáză

ARHAIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da un caracter învechit, arhaic limbii, stilului etc. [< arha(ic) + -iza].

ARHAIZÁ vb. tr. a da un caracter arhaic limbii, stilului etc. (< fr. archaïser)

*arhaizéz v. tr. (vgr. arhaĭzo). Dau aparență de lucru vechĭ.

ARHAIZÁRE s. f. (< arhaizá < arhaic + suf. -iza): procedeu de folosire a cuvintelor, formelor fonetice sau gramaticale ieșite din uzul curent, într-o operă literară, într-un stil.