17 definiții pentru argumentație argumentațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argumentație sf [At: (a. 1855) URICARIUL V, 198/ V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr argumentation, lat argumentatio, -onis] 1 (Ret) Tehnicile folosite pentru a convinge un auditoriu. 2 Discurs (sau text) persuasiv Si: argumentare (3).

ARGUMENTÁȚIE, argumentații, s. f. Argumentare. [Var.: (înv.) argumentațiune s. f.] – Din fr. argumentation, lat. argumentatio, -onis.

ARGUMENTÁȚIE, argumentații, s. f. Argumentare. [Var.: (înv.) argumentațiúne s. f.] – Din fr. argumentation, lat. argumentatio, -onis.

ARGUMENTÁȚIE, argumentații, s. f. Argumentare. Argumentație bine susținută. - Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) argumentațiúne (MACEDONSKI, O. IV 129) s. f.

ARGUMENTÁȚIE, argumentații, s. f. Argumentare. [Var.: (înv.) argumentațiúne s. f.] – Fr. argumentation (lat. lit. argumentatio, -onis).

ARGUMENTÁȚIE s.f. Argumentare. [Gen. -iei, var. argumentațiune s.f. / cf. fr. argumentation, lat. argumentatio].

ARGUMENTÁȚIE s. f. totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva. (< fr. argumentation, lat. argumentatio)

ARGUMENTÁȚIE ~i f. Totalitate de argumente aduse pentru a demonstra ceva. [G.-D. argumentației] /<lat. argumentatio, ~onis, fr. argumentation

argumentațiune sf vz argumentație

ARGUMENTAȚIÚNE s. f. v. argumentație.

ARGUMENTAȚIÚNE s. f. v. argumentație.

ARGUMENTAȚIÚNE s. f. v. argumentație.

ARGUMENTAȚIÚNE s. f. v. argumentație.

ARGUMENTAȚIÚNE s.f. v. argumentație.

*argumentațiúne f. (lat. argumentátio, -ónis). Acțiunea de a argumenta. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

argumentáție (-ți-e) s. f., art. argumentáția (-ți-a), g.-d. art. argumentáției; pl. argumentáții, art. argumentáțiile (-ți-i-)

argumentáție s. f. (sil. -ți-e), art. argumentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. argumentáției; pl. argumentáții, art. argumentáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARGUMENTÁȚIE s. v. demonstrare.

ARGUMENTAȚIE s. argumentare, demonstrare. (~ celor susținute.)

Intrare: argumentație
argumentație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argumentație
  • argumentația
plural
  • argumentații
  • argumentațiile
genitiv-dativ singular
  • argumentații
  • argumentației
plural
  • argumentații
  • argumentațiilor
vocativ singular
plural
argumentațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argumentațiune
  • argumentațiunea
plural
  • argumentațiuni
  • argumentațiunile
genitiv-dativ singular
  • argumentațiuni
  • argumentațiunii
plural
  • argumentațiuni
  • argumentațiunilor
vocativ singular
plural

argumentație argumentațiune

etimologie: