13 definiții pentru argintar

ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (1). – Argint + suf. -ar.

ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (1). – Argint + suf. -ar.

ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (sau de alte metale prețioase). V. bijutier, giuvaergiu. Împăratul chemă îndată pe argintarul și-i porunci să-i facă o cloșcă cu pui cu totul și cu totul de aur. ISPIRESCU, L. 92. O idee analogă a inspirat pe argintarul elen care va fi lucrat vasul de la Certamlîk-Kurgan după cererea vreunui rege scit. ODOBESCU, S. II 275.

ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (sau de alte metale prețioase). – Din argint + suf. -ar.

argintár (rar) s. m., pl. argintári

argintár s. m., pl. argintári

argintár sm [At: COD. VOR. 8/1 / V: (pop) -iu / Pl: ~ii / E: argint + -ar cf ml argentarius] 1 Persoană care lucrează obiecte de argint (1). 2 Persoană care vinde obiecte de argint (1). 3 (Pex) Bijutier.

ARGINTÁR s. v. bijutier, giuvaiergiu.

ARGINTÁR ~i m. Persoană care face sau vinde obiecte de argint. /argint + suf. ~ar

argintar m. meșterul care face sau vinde lucruri de argint. [Lat. ARGENTARIUS].

argintár m. (lat. argentarius). Lucrător saŭ vînzător de argint. V. gĭuvaĭergiŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

argintár s. v. BIJUTIER. GIUVAERGIU.

argintár s.n. Mobilă care conține argintăria din casă ◊ „Sufrageria se compune dintr-o bibliotecă [...] un bufet, un argintar și o masă extensibilă cu șase scaune.” R.l. 21 III 84 p. 5 (din argint + -ar; cf. fr. argentier; PR; DEX – alt sens)

Intrare: argintar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argintar argintarul
plural argintari argintarii
genitiv-dativ singular argintar argintarului
plural argintari argintarilor
vocativ singular
plural