2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argăsire sf [At: DA / V: (îrg) ~ghis~ / Pl: ~ri / E: argăsi] Tăbăcire.

ARGĂSÍRE, argăsiri, s. f. Acțiunea de a argăsi; argăseală (1), tăbăcire. – V. argăsi.

ARGĂSÍRE, argăsiri, s. f. Acțiunea de a argăsi; argăseală (1), tăbăcire. – V. argăsi.

ARGĂSÍRE, argăsiri, s. f. Acțiunea de a argăsi. La argăsirea pieilor se folosește coajă de stejar.

ARGĂSÍRE, argăsiri, s. f. Acțiunea de a argăsi.

argăsíre f. Acțiunea de a argăsi.

argăsí [At: (sec XVIII), ap. HEM 1569 / V: (îrg) -ghisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ἀργάξω (aor) ἄργασα] 1 vt A tăbăci. 2 vt (Fig; înv) A se farda. 3 vr (Rar) A se supăra.

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruși, a încruși, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. lui argázo).

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruși, a încruși, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. al lui argázo).

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A prelucra pielea animalelor prin înmuiere în soluții speciale, cu scopul de a o face trainică, suplă și impermeabilă; a tăbăci. Începea stăpînirea tabacilor, care își argăseau pieile în Dîmbovița și le uscau pe maluri. PAS, L. 1 70. 2. Refl. Fig. (Neobișnuit) A se certa cu cineva; a se necăji. La grajd, Ion Gloabă își ștersese opincile cu o mînă de paie și se argăsea acum cu argații, care îl luau peste picior că e oaspe la domnul Aristică. PAS, L. I 24.

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea animalelor în soluții speciale pentru a o face trainică, suplă și impermeabilă; a tăbăci. – Ngr. argazo (aor. argasa).

A ARGĂSÍ ~ésc tranz. (piei de animale) A trata cu tananți (pentru a da însușirile necesare); a dubi; a tăbăci. /<ngr. árgasa

argăsì v. a tăbăci. [Gr. mod. ARGÀZO].

argăsésc v. tr. (ngr. argázo, aor. árgasa, lucrez, curăț). Tăbăcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

argăsíre s. f., g.-d. art. argăsírii; pl. argăsíri

argăsíre s. f., g.-d. art. argăsírii; pl. argăsíri

argăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argăsésc, imperf. 3 sg. argăseá; conj. prez. 3 să argăseáscă

argăsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argăsésc, imperf. 3 sg. argăseá; conj. prez. 3 sg. și pl. argăseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARGĂSÍRE s. v. tăbăcire.

ARGĂSIRE s. argăseală, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit, (rar) tanaj, tanare, (reg.) crușeală, crușire, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubeală, dubire, dubit. (~ pieilor.)

arată toate definițiile

Intrare: argăsire
argăsire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argăsire
  • argăsirea
plural
  • argăsiri
  • argăsirile
genitiv-dativ singular
  • argăsiri
  • argăsirii
plural
  • argăsiri
  • argăsirilor
vocativ singular
plural
Intrare: argăsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • argăsi
  • argăsire
  • argăsit
  • argăsitu‑
  • argăsind
  • argăsindu‑
singular plural
  • argăsește
  • argăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argăsesc
(să)
  • argăsesc
  • argăseam
  • argăsii
  • argăsisem
a II-a (tu)
  • argăsești
(să)
  • argăsești
  • argăseai
  • argăsiși
  • argăsiseși
a III-a (el, ea)
  • argăsește
(să)
  • argăsească
  • argăsea
  • argăsi
  • argăsise
plural I (noi)
  • argăsim
(să)
  • argăsim
  • argăseam
  • argăsirăm
  • argăsiserăm
  • argăsisem
a II-a (voi)
  • argăsiți
(să)
  • argăsiți
  • argăseați
  • argăsirăți
  • argăsiserăți
  • argăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • argăsesc
(să)
  • argăsească
  • argăseau
  • argăsi
  • argăsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

argăsire

etimologie:

  • vezi argăsi
    surse: DEX '98 DEX '09

argăsi

  • 1. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cruși dubi tăbăci încruși un exemplu
    exemple
    • Începea stăpînirea tabacilor, care își argăseau pieile în Dîmbovița și le uscau pe maluri. PAS, L. 1 70.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat neobișnuit A se certa cu cineva; a se necăji.
    surse: DLRLC sinonime: necăji un exemplu
    exemple
    • La grajd, Ion Gloabă își ștersese opincile cu o mînă de paie și se argăsea acum cu argații, care îl luau peste picior că e oaspe la domnul Aristică. PAS, L. I 24.
      surse: DLRLC

etimologie: