2 intrări

10 definiții

argățít sn [At: DA / V: (reg) h-, hăr- / Pl: ~uri / E: argăți] 1-3 Argățire (1-3).

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat.

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat.

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat într-o gospodărie de moșier sau de chiabur. Lazăr Lungu tăcea și se gîndea la ziua cînd primise să argățească din nou Ia chiabur. MIHALE, O. 161. L-au bătut stăpinii pe unde a argățiț. CAMILAR, N. I 19. Stăpîne, mă duc în lume să-mi caut norocul. Destul am argățit. ISPIRESCU, L. 231. Tranz. (Rar) Argății un bogătan Pînă crescut hăietan. CORBEA, A. 7. – Variantă: (regional) hargățí (SBIERA, P. 88) vb. IV.

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat. – Din argat.

argățí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățésc, imperf. 3 sg. argățeá; conj. prez. 3 să argățeáscă

argățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățésc, imperf. 3 sg. argățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. argățeáscă

argățí [At: PANN, ap. HEM 1572 / V: (reg) h~, hăr- / Pzi: -țesc / E: argat] (Înv) 1 vi A munci ca argat (1). 2 vi A sluji din greu și aproape pe degeaba în folosul cuiva. 3 vt A folosi pe cineva ca argat (1). 4 vt (Pex) A pune pe cineva la munci grele.

argățì v. 1. a lucra în folosul cuiva; 2. fig. a munci fără plată.

2) argățésc v. intr. Fac slujba de argat.

Intrare: argățit
argățit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argățit argățitul argăți argățita
plural argățiți argățiții argățite argățitele
genitiv-dativ singular argățit argățitului argățite argățitei
plural argățiți argățiților argățite argățitelor
vocativ singular
plural
Intrare: argăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) argăți argățire argățit argățind singular plural
argățește argățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argățesc (să) argățesc argățeam argății argățisem
a II-a (tu) argățești (să) argățești argățeai argățiși argățiseși
a III-a (el, ea) argățește (să) argățească argățea argăți argățise
plural I (noi) argățim (să) argățim argățeam argățirăm argățiserăm, argățisem*
a II-a (voi) argățiți (să) argățiți argățeați argățirăți argățiserăți, argățiseți*
a III-a (ei, ele) argățesc (să) argățească argățeau argăți argățiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)