2 definiții pentru argățit (part.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARGĂȚI, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
argăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățesc, imperf. 3 sg. argățea; conj. prez. 3 sg. și pl. argățească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: argățit (part.)
argățit1 (part.) participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
argăți, argățescverb
- 1. A munci ca argat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Lazăr Lungu tăcea și se gîndea la ziua cînd primise să argățească din nou Ia chiabur. MIHALE, O. 161. DLRLC
- L-au bătut stăpinii pe unde a argățiț. CAMILAR, N. I 19. DLRLC
- Stăpîne, mă duc în lume să-mi caut norocul. Destul am argățit. ISPIRESCU, L. 231. DLRLC
- Argății un bogătan Pînă crescui băietan. CORBEA, A. 7. DLRLC
-
etimologie:
- argat DEX '98 DEX '09