opțiuni

9 definiții pentru arestantă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat. – Din germ. Arrestant.

ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat. – Din germ. Arrestant.

arestánt, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, C. 312 / Pl: ~nți, ~e / E: ger Arrestant] (Înv) 1-2 Arestat2 (1-2).

ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (învechit) Persoană care a fost arestată, închisă; arestat, deținut. Un convoi de soldați era însărcinat a conduce la închisoarea Snagovului o sumă destul de însemnată de arestanți. ODOBESCU, S. I 386. Acel arestant era băiatul pe care cîțiva ani îndărăt îl scosesem din mîinile fiorosului Sotea. GHICA, S. A. 140.

ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat, deținut. – Germ. Arrestant.

*arestánt, -ă s. (rus. [d. germ.] arestant. Cp. cu adresant). Cel care e ținut arestat, deținut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arestántă (înv.) s. f., g.-d. art. arestántei; pl. arestánte

arestántă s. f., pl. arestánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARESTÁNT s. v. arestat, deținut, întemnițat, prizonier.

arestant s. v. ARESTAT. DEȚINUT. ÎNTEMNIȚAT. PRIZONIER.

Intrare: arestantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arestantă
  • arestanta
plural
  • arestante
  • arestantele
genitiv-dativ singular
  • arestante
  • arestantei
plural
  • arestante
  • arestantelor
vocativ singular
  • arestantă
  • arestanto
plural
  • arestantelor

arestant, -ă arestant arestantă

  • exemple
    • Un convoi de soldați era însărcinat a conduce la închisoarea Snagovului o sumă destul de însemnată de arestanți. ODOBESCU, S. I 386.
      surse: DLRLC
    • Acel arestant era băiatul pe care cîțiva ani îndărăt îl scosesem din mîinile fiorosului Sotea. GHICA, S. A. 140.
      surse: DLRLC

etimologie: