13 definiții pentru arendaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARENDÁȘ, arendași, s. m. Persoană care ia în arendă un bun agricol. – Arendă + suf. -aș.

arendáș sm [At: (a. 1772) IORGA, S. D. XII, 186 / V: (îvr) arân- / Pl: ~i / E: arendă + -aș, cf mg arendás] Persoană care ia în arendă (1) Cf chiriaș.

ARENDÁȘ, arendași, s. m. Persoană care ia în arendă un bun (mai ales o proprietate agricolă mai întinsă). – Arendă + suf. -aș.

ARENDÁȘ, arendași, s. m. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană care, luînd un bun în arendă, obține beneficii din munca celor pe care-i exploatează. În bancă, alături de el, stă copilul unui arendaș bogat, care a crescut în pufuri, printre guvernante și a mîncat totdeauna pîine albă. DEMETRESCU, O. 102. Țăranul... dă o hîrtie prefectului, jeluindu-se de încărcarea la datorie din partea arendașului și de bătaie. CARAGIALE, O. II 44. Vine-un car cu patru boi, încărcat cu păpușoi; Dindărătul carului, Arendașul satului, Lipitoarea dracului. TEODORESCU, P. P. 296. ◊ Fig. Moldavia se hotărî de apanaj fanarioților. Un veac se mulse țara de acești arendași! NEGRUZZI, S. I 277.

ARENDÁȘ, arendași, s. m. Persoană care, luînd un bun în arendă, obține beneficii din munca celor pe care îi exploatează. – Din arendă + suf. -aș.

ARENDÁȘ ~i m. Persoană care ia un bun în arendă. /arendă + suf. ~

arendáș m. (d. arendă cu sufixu -aș; ung. árendás). Cel ce ține în arendă. – Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar) arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARENDÁȘ s. (reg.) orândaș, (înv.) arendar, orândator, (înv., în Mold.) orândar, posesor. (~ul unei moșii.)

ARENDAȘ s. (reg.) orîndaș, (înv.) arendar, orîndator, (înv., în Mold.) orîndar, posesor. (~ unei moșii.)

Intrare: arendaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arendaș
  • arendașul
  • arendașu‑
plural
  • arendași
  • arendașii
genitiv-dativ singular
  • arendaș
  • arendașului
plural
  • arendași
  • arendașilor
vocativ singular
  • arendașule
  • arendașe
plural
  • arendașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arendaș, arendașisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care ia în arendă un bun agricol. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În bancă, alături de el, stă copilul unui arendaș bogat, care a crescut în pufuri, printre guvernante și a mîncat totdeauna pîine albă. DEMETRESCU, O. 102. DLRLC
    • format_quote Țăranul... dă o hîrtie prefectului, jeluindu-se de încărcarea la datorie din partea arendașului și de bătaie. CARAGIALE, O. II 44. DLRLC
    • format_quote Vine-un car cu patru boi, încărcat cu păpușoi; Dindărătul carului, Arendașul satului, Lipitoarea dracului. TEODORESCU, P. P. 296. DLRLC
    • format_quote figurat Moldavia se hotărî de apanaj fanarioților. Un veac se mulse țara de acești arendași! NEGRUZZI, S. I 277. DLRLC
etimologie:
  • Arendă + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.