10 definiții pentru arendășoaică

ARENDĂȘOÁICĂ, arendășoaice, s. f. Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă un bun; arendășiță. – Arendaș + suf. -oaică.

ARENDĂȘOÁICĂ, arendășoaice, s. f. Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă un bun; arendășiță. – Arendaș + suf. -oaică.

ARENDĂȘOÁICĂ, arendășoaice, s. f. (Rar) Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă o moșie etc. [În trăsură] erau grămădite o mulțime de tinere arendășoaice, gătite și împodobite. ODOBESCU, S. I 384.

ARENDĂȘOÁICĂ, arendășoaice, s. f. Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă un bun. – Din arendaș + suf. -oaică.

arendășoáică s. f., g.-d. art. arendășoáicei; pl. arendășoáice

arendășoáică s. f., g.-d. art. arendășoáicei; pl. arendășoáice

arendășoáică sf [At: ODOBESCU, S. I, 384 / V: (reg) arân- / Pl: ~ice / E: arendaș + -oaică] (Și dep) 1-2 Nevastă (grasă, antipatică, rea etc.) de arendaș. 3-4 Femeie (grasă, antipatică, rea etc.) care ține ceva în arendă (2).

ARENDĂȘOÁICĂ s. arendășiță. (Arendașul și ~.)

arendáș m. (d. arendă cu sufixu -aș; ung. árendás). Cel ce ține în arendă. – Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar) arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARENDĂȘOÁICĂ s. arendășiță. (Arendașul și ~.)

Intrare: arendășoaică
arendășoaică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arendășoaică arendășoaica
plural arendășoaice arendășoaicele
genitiv-dativ singular arendășoaice arendășoaicei
plural arendășoaice arendășoaicelor
vocativ singular
plural