13 definiții pentru ardent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ardént, ~ă a [At: GHICA, ap. CADE / Pl: ~nți, ~e / E: fr ardent] (Liv) 1 Pasionat. 2 Care înflăcărează Si: înflăcărat. 3 (Fig; d. ochi) Aprins (4). 4 (D. nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul.

ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Livr.) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. – Din fr. ardent.

ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Livr.) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. – Din fr. ardent.

ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. (Rar) Înfocat, înflăcărat, aprins. Nicu Bălcescu avea o mare dorință de a învăța. Dotat cu înlesnire și aplicațiune la studii, inteligent, ardent și entuziast, predilecțiunea lui era cu deosebire pentru studiile istorice. GHICA, S. A. 141.

ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Rar) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. – După fr. ardent.

ARDÉNT, -Ă adj. 1. (Rar) Înflăcărat, înfocat, aprins. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. [< fr. ardent, cf. lat. ardens < ardere – a arde].

ARDÉNT, -Ă adj. 1. înflăcărat, înfocat, pasionat. 2. (despre nave) care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. (< fr. ardent, lat. ardens)

ARDÉNT ~tă (~ți, ~te) Plin de ardoare; înfocat. /<fr. ardent

ardent a. înfocat, plin de ardoare: spirit ardent.

*ardént, -ă adj. (lat. árdens, -éntis). Arzător: soare ardent. Fig. Violent: dorință ardentă. Activ, plin de ardoare: copil ardent la studiŭ. Adv. Cu ardoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ardént (livr.) adj. m., pl. ardénți; f. ardéntă, pl. ardénte

ardént adj. m., pl. ardénți; f. sg. ardéntă, pl. ardénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARDÉNT adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat.

ardent adj. v. AVÎNTAT. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNSUFLEȚIT. PASIONAT.

Intrare: ardent
ardent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ardent
  • ardentul
  • ardentu‑
  • ardentă
  • ardenta
plural
  • ardenți
  • ardenții
  • ardente
  • ardentele
genitiv-dativ singular
  • ardent
  • ardentului
  • ardente
  • ardentei
plural
  • ardenți
  • ardenților
  • ardente
  • ardentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ardent

  • exemple
    • Nicu Bălcescu avea o mare dorință de a învăța. Dotat cu înlesnire și aplicațiune la studii, inteligent, ardent și entuziast, predilecțiunea lui era cu deosebire pentru studiile istorice. GHICA, S. A. 141.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: