12 definiții pentru ardeleancă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ardeleáncă [At: HEM 1523 / Pl: ~lence / E: ardelean + -că] 1-2 sf, af (Femeie) din Ardeal. 3-4 sf af (Româncă) originară din Ardeal. 5-6 sfa Ardeleana (14-15).

ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Ardeal; transilvăneancă. – Ardelean + suf. -că.

ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă. – Ardelean + suf. -că.

ARDELEANCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă.

ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă. – Din ardelean + suf. -că.

ARDELEÁNCĂ ~énce f. Femeie care face parte din populația Ardealului sau este originară din Ardeal; transilvăneană. [G.-D. ardelencei] /ardelean + suf. ~


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ardeleáncă s. f., g.-d. art. ardeléncei; pl. ardelénce

ardeleáncă s. f., g.-d. art. ardeléncei; pl. ardelénce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARDELEÁNCĂ s. v. transilvăneancă.

ARDELEANCĂ s. transilvăneancă, (înv. și reg.) ungureancă. (E ~ de felul ei.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ardeleáncă, ardelence, s.f. – Femeie originară din regiunea Ardeal. Locuitoare din regiunea Ardeal. – Din ardelean + suf. -că.

Intrare: ardeleancă
substantiv feminin (F26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ardeleancă
  • ardeleanca
plural
  • ardelence
  • ardelencele
genitiv-dativ singular
  • ardelence
  • ardelencei
plural
  • ardelence
  • ardelencelor
vocativ singular
  • ardeleancă
  • ardeleanco
plural
  • ardelencelor

ardeleancă

  • 1. Femeie originară sau locuitoare din Ardeal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: transilvăneancă

etimologie:

  • Ardelean + sufix -că.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX