ARDELEANA s. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal și melodia după care se execută. – Din Ardeal + suf. -eană.

ARDELEAN, -Ă, ardeleni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Ardeal; transilvănean. 2. Adj. Care aparține Ardealului sau ardelenilor (1), privitor la Ardeal sau la ardeleni; transilvănean, ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleneasca. – Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.

ardelean, ~ă [At: (a. 1639) ap. HEM 1521 / Pl: ~leni, ~lene / E: Ardeal + -ean(ă)] 1-2 smf, a (Persoană) din Ardeal Si: transilvănean, (Îrg) ardevan. 3-4 smf, a (Român) originar din Ardeal. 5 smp Populație care locuiește în Ardeal. 6 a Care aparține Ardealului. 7 a Care aparține ardelenilor (5). 8 a Referitor la Ardeal. 9 a Privitor la ardeleni (5). 10 a Care este specific Ardealului. 11 a Care este caracteristic ardelenilor (5). 12 a Care provine din Ardeal. 13 a Care provine de la ardeleni (5). 14 sfa (Reg) Dans popular de perechi cu ritm viu, originar din Ardeal Si: (reg) ardeleanca (5), ardeleneasca (6), abrudeana, hațegana, lugojana, someșana, (rar) ardelenește (4). 15 sfa Melodia după care se dansează ardeleana (14).

ARDELEAN I. adj. 🌍 Din Ardeal, al locuitorilor din Ardeal: Cîte fete ardelene Toate-s negre la sprîncene (IK.-BRS.). II. ARDELEAN sm., ARDELEANCĂ (pl. -ence) sf. Locuitor al Ardealului. III. ARDELEAN(C)Ă sf. Un fel de joc obicinuit mai ales în Ardeal, numit încă după ținuturi, „abrudean(c)ă”, „someșan(c)ă”, etc.

ARDELEAN, -Ă, ardeleni, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Ardeal; transilvănean. 2. Adj. Care aparține Ardealului sau populației lui, privitor la Ardeal sau la populația lui; transilvănean, ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleneasca. – Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.

ARDELEAN¹, -Ă, ardeleni, -e, adj. Al ardelenilor; din Ardeal; transilvănean. Orașe ardelene. ▭ Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28.

ARDELEAN², -Ă, ardeleni, -e, s. m. și f. Persoană care este originară din Ardeal sau care locuiește în Ardeal; transilvănean.

ARDELEANĂ, ardelene, s. f. (Mai ales articulat) Numele unui dans popular din Ardeal. Să jucăm ardeleana.

ARDELEAN, -Ă, ardeleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Ardealului sau populației lui; privitor la Ardeal sau la populația lui; transilvănean. 2. S. m. și f. Persoană (originară) din Ardeal. – Din Ardeal + suf. -ean.

ARDELEAN¹ ~eană (~eni, ~ene) Care aparține Ardealului sau populației lui; transilvănean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean

ARDELEAN² ~eană (~eni, ~ene) m. și f. Persoană care face parte din populația Ardealului sau este originară din Ardeal; transilvănean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean

ardeleana (dans) s. f. art., neart. ardeleană, g.-d. art. ardelenei

!ardeleana (dans) s. f. art., neart. ardeleană, g.-d. art. ardelenei

ardeleana (dans) s. f. art.

ardelean adj. m., s. m., pl. ardeleni; adj. f. ardeleană, pl. ardelene (dar: Școala Ardeleană s. propriu f.)

ardelean adj. m., s. m., pl. ardeleni; adj. f. ardeleană, pl. ardelene

ardelean adj. m., s. m., pl. ardeleni; f. sg. ardeleană, pl. ardelene

ardelean (ardeleană), adj. – Transilvănean. De la Ardeal, celălalt nume al Transilvaniei, și acesta legat de mag. Erdély, tc. Erdel (Cihac, II, 476; DAR). – Der. ardelean, s. m.; ardelenesc, adj.; ardelenește, adv.; ardelenism, s. n.

ardeleana 1. Categorie de jocuri populare românești, de cuplu, răspândite în Țara Crișurilor, Țara Moților, Banat și Hunedoara. Au la bază formația de „perechi în linie” cu partenerii situați față în față ținându-se de mâini, de umeri, sau de talie și o desfășurare a mișcărilor pe o traiectorie bilaterală. În cadrul categoriei se pot distinge 3 grupe de tipuri de joc: a) a. sincopate – a. în șir (v. pe picior), a. în roată (roata prin casă), a. sărită, țarina mocanilor, ț. văsarilor, lunga, sorocul; a. nesincopate lente – poarga bihoreană (v. luncanul), ardeleanul rar; a. pe doi pași, a. pe trei pași; a. bănățeană, țarina minerilor (ț. Abrudului); a. nesincopate repezi – mânânțălul*, pre loc, bradul, măzărica, de doi bănățean. 2. A. feciorește – grupă de jocuri fâcând parte din categoria „jocurilor feciorești”*. 3. Dans de salon introdus pe la sfârșitul sec. 19 în pătura intelectuală din Transilvania și popularizat prin școală și în alte regiuni ale țării. 4. Joc din Moldova de N, în monom, bărbătesc, cu multe figuri de virtuozitate (ardeleneasca). 5. Jocuri de diferite tipuri (în perechi, cerc sau linie) de origine presupusă ardelenească și cu nume înrudite (Ardelenește, Ardelenia etc.).

BICAZU ARDELEAN, com. în jud. Neamț; 4.385 loc. (1991). Expl. de marne și calcare. Zonă turistică.

ARDELEANA s. art. abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleneasca (art.), ciobănașul (art.), hațegana (art.), lugojana (art.), someșana (art.). (~ este un dans popular cu mișcare moderată.)

ARDELEANA s. art. abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleneasca (art.), ciobănașul (art.), hațegana (art.), lugojana (art.), someșana (art.). (~ este un dans popular cu mișcare moderată.)

ARDELEAN s., adj. 1. s. v. transilvănean. 2. adj. v. transilvănean.

ARDELEAN s., adj. 1. s. transilvănean, (înv. și reg.) ungurean, (prin Bucov.) ardău. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelenesc, transilvănean, (rar) transilvan. (Populația ~.)

ardelean, -ă, ardeleni, -e, s.m.f., adj. Locuitor din Ardeal: „Că noi altu' ț-om găsî, / Mai de iță, mai de neam, / Nu ca esta-u' ardelean” (Papahagi, 1925: 219). ■ (onom.) Ardelean, nume de familie în jud. Maram. – Din n. top. Ardeal + suf. -ean. ■ „Ardeal este, din punct de vedere etimologic, maghiarul Erdély, care vine la rândul său din erdö ”silva„. Numele curat românesc, înainte de a primi termenul maghiar, cată să fi fost Codru, pe care ungurii așezându-se în Pannonia, îl tălmăcesc Erdély, iar românii s-au mulțumit a împrumuta traducerea” (Hasdeu).

ardelean, -ă, ardeleni, -e, s.m.f., adj. – Locuitor din Ardeal: „De la Cavnic, peste munte, sunt ardeleni” (ALRRM, 1969: 4); „Că noi altu’ ț-om găsî, / Mai de iță, mai de neam, / Nu ca esta-u’ ardelean” (Papahagi, 1925: 219); „Ardelean cu ceapa-n foc, / Morășan cu lapte-n toc” (Bilțiu, 2006: 216). ♦ (onom.) Ardelean, nume de familie frecvent în județ (4.723 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Din n. top. Ardeal + suf. -ean.