3 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ardeleán, -ă [At: (a. 1639) ap. HEM 1521 / Pl: ~Ieni, -lene / E: Ardeal + -ean(ă)] 1-2 smf, a (Persoană) din Ardeal Si: transilvănean, (Îrg) ardevan. 3-4 smf, a (Român) originar din Ardeal. 5 smp Populație care locuiește în Ardeal. 6 a Care aparține Ardealului. 7 a Care aparține ardelenilor (5). 8 a Referitor la Ardeal. 9 a Privitor la ardeleni (5). 10 a Care este specific Ardealului. 11 a Care este caracteristic ardelenilor (5). 12 a Care provine din Ardeal. 13 a Care provine de la ardeleni (5). 14 sfa (Reg) Dans popular de perechi cu ritm viu, originar din Ardeal Si: (reg) ardeleanca (5), ardeleneasca (6), abrudeana, hațegana, lugojana, someșana, (rar) ardelenește (4). 15 sfa Melodia după care se dansează ardeleana (14).

ARDELEÁN, -Ă, ardeleni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Ardeal; transilvănean. 2. Adj. Care aparține Ardealului sau ardelenilor (1), privitor la Ardeal sau la ardeleni; transilvănean, ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleneasca. – Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.

ARDELEÁN, -Ă, ardeleni, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Ardeal; transilvănean. 2. Adj. Care aparține Ardealului sau populației lui, privitor la Ardeal sau la populația lui; transilvănean, ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleneasca. – Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.

ARDELEÁN2, -Ă, ardeleni, -e, s. m. și f. Persoană care este originară din Ardeal sau care locuiește în Ardeal; transilvănean.

ARDELEÁN1, -Ă, ardeleni, -e, adj. Al ardelenilor; din Ardeal; transilvănean. Orașe ardelene.Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28.

ARDELEÁN, -Ă, ardeleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Ardealului sau populației lui; privitor la Ardeal sau la populația lui; transilvănean. 2. S. m. și f. Persoană (originară) din Ardeal. – Din Ardeal + suf. -ean.

ardeleán adj. m., s. m., pl. ardeléni; adj. f. ardeleánă, pl. ardeléne

ardeleán adj. m., s. m., pl. ardeléni; f. sg. ardeleánă, pl. ardeléne

ARDELEÁN s., adj. 1. s. v. transilvănean. 2. adj. v. transilvănean.

ardeleán (ardeleánă), adj. – Transilvănean. De la Ardeal, celălalt nume al Transilvaniei, și acesta legat de mag. Erdély, tc. Erdel (Cihac, II, 476; DAR). – Der. ardelean, s. m.; ardelenesc, adj.; ardelenește, adv.; ardelenism, s. n.

ARDELEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația Ardealului sau este originară din Ardeal; transilvănean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean

ARDELEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Ardealului sau populației lui; transilvănean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean

ardeleáncă [At: HEM 1523 / Pl: ~lence / E: ardelean + -că] 1-2 sf, af (Femeie) din Ardeal. 3-4 sf af (Româncă) originară din Ardeal. 5-6 sfa Ardeleana (14-15).

ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Ardeal; transilvăneancă. – Ardelean + suf. -că.

ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă. – Ardelean + suf. -că.

ARDELEÁNĂ, ardelene, s. f. (Mai ales articulat) Numele unui dans popular din Ardeal. Să jucăm ardeleana.

ARDELEANCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă.

ARDELEÁNA s. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal și melodia după care se execută. – Din Ardeal + suf. -eană.

ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă. – Din ardelean + suf. -că.

!ardeleána (dans) s. f. art., neart. ardeleánă, g.-d. art. ardelénei

Intrare: ardelean (adj.)
ardelean (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ardelean ardeleanul ardelea ardeleana
plural ardeleni ardelenii ardelene ardelenele
genitiv-dativ singular ardelean ardeleanului ardelene ardelenei
plural ardeleni ardelenilor ardelene ardelenelor
vocativ singular
plural
Intrare: Ardelean
Ardelean
Intrare: ardelean (s.m.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ardelean ardeleanul
plural ardeleni ardelenii
genitiv-dativ singular ardelean ardeleanului
plural ardeleni ardelenilor
vocativ singular ardeleanule, ardelene
plural ardelenilor

ardelean ardeleană ardeleancă

etimologie:

  • Ardeal (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

ardeleancă ardelean ardelean ardeleană

  • 1. Femeie originară sau locuitoare din Ardeal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: transilvăneancă

etimologie:

  • Ardelean + sufix -că.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX