3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ardelean, ~ă [At: (a. 1639) ap. HEM 1521 / Pl: ~leni, ~lene / E: Ardeal + -ean(ă)] 1-2 smf, a (Persoană) din Ardeal Si: transilvănean, (Îrg) ardevan. 3-4 smf, a (Român) originar din Ardeal. 5 smp Populație care locuiește în Ardeal. 6 a Care aparține Ardealului. 7 a Care aparține ardelenilor (5). 8 a Referitor la Ardeal. 9 a Privitor la ardeleni (5). 10 a Care este specific Ardealului. 11 a Care este caracteristic ardelenilor (5). 12 a Care provine din Ardeal. 13 a Care provine de la ardeleni (5). 14 sfa (Reg) Dans popular de perechi cu ritm viu, originar din Ardeal Si: (reg) ardeleanca (5), ardeleneasca (6), abrudeana, hațegana, lugojana, someșana, (rar) ardelenește (4). 15 sfa Melodia după care se dansează ardeleana (14).

ARDELEÁN, -Ă, ardeleni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Ardeal; transilvănean. 2. Adj. Care aparține Ardealului sau ardelenilor (1), privitor la Ardeal sau la ardeleni; transilvănean, ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleneasca. – Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.

ARDELEÁN, -Ă, ardeleni, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Ardeal; transilvănean. 2. Adj. Care aparține Ardealului sau populației lui, privitor la Ardeal sau la populația lui; transilvănean, ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleneasca. – Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.

ARDELEÁN1, -Ă, ardeleni, -e, adj. Al ardelenilor; din Ardeal; transilvănean. Orașe ardelene.Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28.

ARDELEÁN2, -Ă, ardeleni, -e, s. m. și f. Persoană care este originară din Ardeal sau care locuiește în Ardeal; transilvănean.

ARDELEÁN, -Ă, ardeleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Ardealului sau populației lui; privitor la Ardeal sau la populația lui; transilvănean. 2. S. m. și f. Persoană (originară) din Ardeal. – Din Ardeal + suf. -ean.

ARDELEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Ardealului sau populației lui; transilvănean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean

ARDELEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația Ardealului sau este originară din Ardeal; transilvănean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ardeleán adj. m., s. m., pl. ardeléni; adj. f. ardeleánă, pl. ardeléne

ardeleán adj. m., s. m., pl. ardeléni; f. sg. ardeleánă, pl. ardeléne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARDELEÁN s., adj. 1. s. v. transilvănean. 2. adj. v. transilvănean.

ARDELEAN s., adj. 1. s. transilvănean, (înv. și reg.) ungurean, (prin Bucov.) ardău. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelenesc, transilvănean, (rar) transilvan. (Populația ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ardeleán (ardeleánă), adj. – Transilvănean. De la Ardeal, celălalt nume al Transilvaniei, și acesta legat de mag. Erdély, tc. Erdel (Cihac, II, 476; DAR). – Der. ardelean, s. m.; ardelenesc, adj.; ardelenește, adv.; ardelenism, s. n.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ardeleán, -ă, ardeleni, -e, s.m.f., adj. – Locuitor din Ardeal: „De la Cavnic, peste munte, sunt ardeleni” (ALRRM, 1969: 4); „Că noi altu’ ț-om găsî, / Mai de iță, mai de neam, / Nu ca esta-u’ ardelean” (Papahagi, 1925: 219); „Ardelean cu ceapa-n foc, / Morășan cu lapte-n toc” (Bilțiu, 2006: 216). ♦ (onom.) Ardelean, nume de familie frecvent în județ (4.723 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Din n. top. Ardeal + suf. -ean.

ardeléan, -eni, s.n. – Locuitor din Ardeal: „De la Cavnic, peste munte sunt ardeleni” (ALR 1969: 4); „Că noi altu’ ț-om găsî, / Mai de iță, mai de neam, / Nu ca esta-u’ ardelean” (Papahagi 1925: 219). – Din Ardeal + -ean.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARDELEAN, Ilie (1906-1972, n. Gyula, Ungaria), medic igienist român. M. coresp. al Acad. (1948), prof. univ. la Cluj și București. Studii în domeniul epidemiologiei, al profilaxiei bolilor transmisibile și al bolilor cu extindere în masă.

BICAZU ARDELEAN, com. în jud. Neamț; 4.385 loc. (1991). Expl. de marne și calcare. Zonă turistică.

Intrare: Ardelean
Ardelean nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ardelean
Intrare: ardelean (adj.)
ardelean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ardelean
  • ardeleanul
  • ardeleanu‑
  • ardelea
  • ardeleana
plural
  • ardeleni
  • ardelenii
  • ardelene
  • ardelenele
genitiv-dativ singular
  • ardelean
  • ardeleanului
  • ardelene
  • ardelenei
plural
  • ardeleni
  • ardelenilor
  • ardelene
  • ardelenelor
vocativ singular
plural
Intrare: ardelean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ardelean
  • ardeleanul
  • ardeleanu‑
plural
  • ardeleni
  • ardelenii
genitiv-dativ singular
  • ardelean
  • ardeleanului
plural
  • ardeleni
  • ardelenilor
vocativ singular
  • ardeleanule
  • ardelene
plural
  • ardelenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ardelean (adj.)

  • 1. Care aparține Ardealului sau ardelenilor, privitor la Ardeal sau la ardeleni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ardelenesc transilvănean 2 exemple
    exemple
    • Orașe ardelene.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • nume propriu Ardeal + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

ardelean, -ă (persoană) ardelean ardeleană

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Ardeal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: transilvănean

etimologie:

  • nume propriu Ardeal + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX