6 definiții pentru ardău

ardắu1 sm [At: ȘEZ. II, 22 / Pl: ~ăi / E: pbl mg erdélyi] (Buc; Mol) Ardelean.

ardắu2 sm [At: CV, 1951, nr. 6, 28 / Pl: ~ăi / E: nct] (Reg) Pădurar.

ARDĂU s. v. ardelean, transilvănean.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ardắu s. v. ARDELEAN. TRANSILVĂNEAN.

ardắu, ardăi, s.m. – (reg.; înv.) 1. Pădurar; paznic de pădure (Lenghel, 1979; Memoria, 2004): „Că pădurile-s oprite, / N-au avut lemne plătite. / Și-s oprite de ardăi...” (Memoria, 2001: 107; Nănești). 2. Paznic de câmp, gornic (Rozavlea); boctăr, iagăr, vătav de țarină (ALRRM, 1971: 421). – Et. nec. (MDA).

ardắu, -ăi, s.m. – (înv.). 1. Pădurar; paznic de pădure (Lenghel 1979; Memoria 2004): „Că pădurile-s oprite, / N-au avut lemne plătite. / Și-s oprite de ardăi...” (Memoria 2001: 107; Nănești). 2. Paznic de câmp, gornic (Rozavlea); boctăr, iagăr, vătav de țarină (ALR 1971: 421). – Din i.-e. *ard- „deal, înălțime„, de unde ardel, ardeal „munte împădurit; pădure”.

Intrare: ardău
ardău
substantiv masculin (M69) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ardău ardăul
plural ardăi ardăii
genitiv-dativ singular ardău ardăului
plural ardăi ardăilor
vocativ singular
plural