3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARCHI- v. arhi-.

arhi- [At: DEX2 / E: fr, lat archi-] Element de compunere care dă substantivelor un sens de superioritate, iar adjectivelor un sens superlativ.

ARHI- Element de compunere care servește la formarea unor substantive, cărora le dă sens de superioritate, și la formarea unor adjective, cărora le dă sens superlativ. – Din fr., lat. archi-.

ARHI- Element de compunere care servește la formarea unor substantive, cărora le dă sens de superioritate, și la formarea unor adjective, cărora le dă sens superlativ. – Din fr., lat. archi-.

ARHI- Element de compunere folosit la formarea unor substantive cărora le dă sens de superioritate, ca: arhiepiscop, arhiduce, precum și la formarea unor adjective cărora le dă sens de superlativ, ca: arhiplin, arhipopulat etc.

ARHI- Element de compunere care servește la formarea unor substantive cărora le dă sens de superioritate, ca: arhipăstor, și la formarea unor adjective cărora le dă sens superlativ, ca: arhiplin, arhicunoscut etc. – Fr. archi- (lat. lit. archi-).

ARHI- Element prim de compunere savantă care înseamnă „foarte” și dă substantivelor un sens de superioritate, iar adjectivelor un sens superlativ. [Scris și archi-. / < fr., lat. archi- < gr. archein – a comanda, a porunci].

ARHI- pref. „mai mare peste”, „foarte”. (< fr. archi-, cf. gr. arkhein, a comanda)

*árhi- (vgr. arhi-, d. arhé, început). Prefix care arată superioritatea, ca: arhidiacon, arhiduce, arhiplin. V. baș-, extra-, ultra-, răs-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arhi- Prefix care exprimă ideea de superlativ. A intrat direct din ngr., prin intermediul terminologiei bisericești: arhidiacon, arhiepiscop, arhierarh, arhiereu. Același fonetism propriu ngr. s-a păstrat apoi pentru termenii introduși din fr.: arhiduce, arhitect, arhitravă. În articolele următoare sînt menționate acele cuvinte compuse cu arhi- al cărui al doilea element nu are existență independentă în rom.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

archi2 sau arci (cuv. it. < gr. ἀρχή „cel din frunte”) prefix care, pus înaintea numelui unui instrument, desemnează cel mai mare exemplar al familiei respective (ex.: archibombardon*, arciliuto*, arcicembalo*). Echiv. germ.: erz.

archi1 (cuv. it. „arcușuri” – pl. lui arco), termen prin care se desemnează în orchestra* simfonică partida* instrumentelor de coarde: vl. I, vl. II, vla., vcl., cb.

ARHI- (ARCHI-) „primitiv, arhaic, primar, străvechi”. ◊ gr. arkhi „primul” > fr. archi-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. arhi- și archi-.~carp (v. -carp), s. n., primordiu de fructificație, la ascomicete; ~cleistogamie (v. cleisto-, v. -gamie), s. f., tip de fertilizare la florile închise; ~geneză (v. -geneză), s. f., abiogeneză*; ~gonie (v. -gonie), s. f. abiogeneză*; ~micete (v. -micete), s. f. pl., clasă de ciuperci primitive unicelulare microscopice, parazite sau saprofite, cu înmulțire sexuată sau asexuată; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplast nediferențiat încă în plasmă și nucleu, specific bacteriilor și cianoficeelor.

Intrare: archi (adv.)
archi2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • archi
Intrare: arhi- (superior)
prefix (I7-P)
  • arhi
archi1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • archi
Intrare: arhi- (vechi)
prefix (I7-P)
  • arhi
archi1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • archi

arhi- (superior) arhi archi

  • 1. Element de compunere care servește la formarea unor substantive, cărora le dă sens de superioritate, și la formarea unor adjective, cărora le dă sens superlativ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: