2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arcăni vt [At: ALECSANDRI, P. II, 287 / Pzi: ~nesc / E: arcan1] (Îvr) 1-2 A prinde cu arcanul1 (1-2).

ARCĂNÍ, arcănesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A prinde cu arcanul1. – Din arcan1.

ARCĂNÍ, arcănesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A prinde cu arcanul1. – Din arcan1.

ARCĂNÍ, arcănesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A prinde cu arcanul. Dar Fulga zvîrle lațul, de gît îl arcănește [pe cal]. ALECSANDRI, P. A. 166.

ARCĂNÍ, arcănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A prinde cu arcanul. – Din arcan1.

arcănì v. a prinde cu arcanul: svârle lațul, de gât îl arcănește AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arcăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. arcănéște, imperf. 3 sg. arcăneá; conj. prez. 3 să arcăneáscă

arcăní vb., ind. prez. 1 sg. arcănésc, 3 sg. arcănéște, imperf. 3 sg. arcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. arcăneáscă

Intrare: arcănire
arcănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcănire
  • arcănirea
plural
  • arcăniri
  • arcănirile
genitiv-dativ singular
  • arcăniri
  • arcănirii
plural
  • arcăniri
  • arcănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: arcăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arcăni
  • arcănire
  • arcănit
  • arcănitu‑
  • arcănind
  • arcănindu‑
singular plural
  • arcănește
  • arcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arcănesc
(să)
  • arcănesc
  • arcăneam
  • arcănii
  • arcănisem
a II-a (tu)
  • arcănești
(să)
  • arcănești
  • arcăneai
  • arcăniși
  • arcăniseși
a III-a (el, ea)
  • arcănește
(să)
  • arcănească
  • arcănea
  • arcăni
  • arcănise
plural I (noi)
  • arcănim
(să)
  • arcănim
  • arcăneam
  • arcănirăm
  • arcăniserăm
  • arcănisem
a II-a (voi)
  • arcăniți
(să)
  • arcăniți
  • arcăneați
  • arcănirăți
  • arcăniserăți
  • arcăniseți
a III-a (ei, ele)
  • arcănesc
(să)
  • arcănească
  • arcăneau
  • arcăni
  • arcăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arcăni

  • 1. în trecut A prinde cu arcanul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dar Fulga zvîrle lațul, de gît îl arcănește [pe cal]. ALECSANDRI, P. A. 166.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98