8 definiții pentru arboricol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arborícol, ~ă a [At: RALEA, E. O. 69, ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr arboricole] (D. insecte, animale, plante) 1 Care trăiește pe sau printre arbori. 2 Caracteristic traiului pe arbori (1).

ARBORÍCOL, -Ă, arboricoli, -e, adj. (Despre insecte, animale) Care trăiește pe arbori sau printre arbori. – Din fr. arboricole.

ARBORÍCOL, -Ă, arboricoli, -e, adj. (Despre insecte, animale) Care trăiește pe arbori sau printre arbori. – Din fr. arboricole.

ARBORÍCOL, -Ă adj. (Despre animale) Care trăiește în sau printre arbori. [< fr. arboricole].

ARBORÍCOL, -Ă adj. 1. care trăiește pe (în) arbori. 2. referitor la arboricultură. (< fr. arboricole)

ARBORÍCOL ~ă (~i, ~e) (despre vietăți) Care trăiește în arbori. /<fr. arboricole


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*arborícol adj. m., pl. arborícoli; f. arborícolă, pl. arborícole

arborícol adj. m., pl. arborícoli; f. sg. arborícolă, pl. arborícole


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARBORI- „arbore, arbust, plantă lemnoasă”. ◊ L. arbor, oris „copac, arbore” > fr. arbori-, it. id., engl. id. > rom. arbori-.~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care servește pentru combaterea unor plante lemnoase; ~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește în arbori; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu arboricultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care studiază cultura arborilor și a arbuștilor; ~form (v. -form), adj., cu înfățișare de arbore; ~gen (v. -gen2) adj., care produce arbori.

Intrare: arboricol
arboricol adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arboricol
  • arboricolul
  • arboricolu‑
  • arboricolă
  • arboricola
plural
  • arboricoli
  • arboricolii
  • arboricole
  • arboricolele
genitiv-dativ singular
  • arboricol
  • arboricolului
  • arboricole
  • arboricolei
plural
  • arboricoli
  • arboricolilor
  • arboricole
  • arboricolelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arboricol

  • 1. (Despre insecte, animale) Care trăiește pe arbori sau printre arbori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Referitor la arboricultură.
    surse: MDN '00

etimologie: