13 definiții pentru arbitraj

arbitráj sn [At: CLIMESCU, A. 294 / V: (înv) -agiu / Pl: ~e, (înv) -uri / E: fr arbitrage] 1-2 Soluționare a unui litigiu de către un arbitru1 (1-2). 3 (Înv) Judecata unui litigiu de către judecători aleși de amândouă părțile împricinate Si: (îvr) eretocrisie. 4 Hotărâre dată de arbitri (3). 5 (Fin; spc) Operație bancară de aflare a celei mai avantajoase piețe pentru cumpărarea sau vânzarea valorilor de bursă. 6 Conducere de către un arbitru (7) a unei competiții sportive.

ARBITRÁJ, arbitraje, s. n. 1. Soluționare a unui litigiu de către un arbitru (1). 2. Conducere de către un arbitru (2) a unei competiții sportive. – Din fr. arbitrage.

ARBITRÁJ, arbitraje, s. n. 1. Soluționare a unui litigiu de către un arbitru. 2. Conducere de către un arbitru (2) a unei competiții sportive. – Din fr. arbitrage.

ARBITRÁJ, arbitraje, s. n. 1. Judecare a unui diferend de către persoane autorizate pentru aceasta. ◊ Arbitraj de stat = instanță anume instituită, care rezolvă litigiile dintre instituții de stat, întreprinderi și organizații ale sectorului socialist. 2. Hotărîre dată de arbitri; p. ext. orice hotărîre dată de o a treia persoană pentru a împăca două părți care sînt în conflict. – Pl. și: arbitrajuri.

ARBITRÁJ, arbitraje, s. n. 1. Judecarea unui diferend de către persoane special autorizate. ♦ Arbitraj de stat = instanță care rezolvă litigiile dintre instituții de stat, întreprinderi și organizații ale sectorului socialist. ♦ Supraveghere și conducere a unei competiții sportive. 2. Hotărâre dată de un arbitru. – Fr. arbitrage.

arbitráj (-bi-traj) s. n., pl. arbitráje

arbitráj s. n. (sil. -traj), pl. arbitráje

ARBITRÁJ s.n. 1. Judecare a unui diferend făcută de persoane special autorizate. ◊ (Înv.) Arbitraj de stat = Instanță care rezolvă anumite litigii dintre instituții de stat, întreprinderi etc. ♦ Conducere a unei competiții sportive. 2. Hotărâre dată de un arbitru sau de o comisie de arbitri. [< fr. arbitrage].

ARBITRÁJ s. n. 1. soluționare a unui diferend de către o persoană sau o instituție autorizată. ♦ ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale. 2. conducere a unei aplicații tactice, a unei competiții sportive de către un arbitru. ◊ hotărâre luată de un arbitru. 3. (fin.) cumpărare de valută, acțiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeași piață sau pe o alta. (< fr. arbitrage)

ARBITRÁJ ~e n. 1) Rezolvare a unui litigiu (a unei neînțelegeri) prin arbitru. 2) Conducere a unei competiții sportive. /<fr. arbitrage

arbitraj n. judecata unui diferend prin arbitri.

*arbitráj n., pl. e (fr. arbitrage). Judecată de arbitri, sentență [!] arbitrală. Com. Operațiunea de a alege locu unde schimbu e maĭ avantajos p. schimbarea valorilor la bancă. Schimbarea valorilor la bursă p. speculă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CURTEA PERMANENTĂ DE ARBITRAJ, instituție cu sediul la Haga, creată prin convențiile adoptate la conferințele de la Haga din 1899 și 1907, în scopul rezolvării diferendelor între state prin arbitraj internațional. Curtea se compune din personalități numite de statele-părți la Convenția de la Haga din 1907.

Intrare: arbitraj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arbitraj arbitrajul
plural arbitraje arbitrajele
genitiv-dativ singular arbitraj arbitrajului
plural arbitraje arbitrajelor
vocativ singular
plural