15 definiții pentru arbitraj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARBITRÁJ, arbitraje, s. n. 1. Soluționare a unui litigiu de către un arbitru (1). 2. Conducere de către un arbitru (2) a unei competiții sportive. – Din fr. arbitrage.

arbitraj sn [At: CLIMESCU, A. 294 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr arbitrage] 1-2 Soluționare a unui litigiu de către un arbitru1 (1-2). 3 (Înv) Judecata unui litigiu de către judecători aleși de amândouă părțile împricinate Si: (îvr) eretocrisie. 4 Hotărâre dată de arbitri (3). 5 (Fin; spc) Operație bancară de aflare a celei mai avantajoase piețe pentru cumpărarea sau vânzarea valorilor de bursă. 6 Conducere de către un arbitru (7) a unei competiții sportive.

ARBITRÁJ, arbitraje, s. n. 1. Soluționare a unui litigiu de către un arbitru. 2. Conducere de către un arbitru (2) a unei competiții sportive. – Din fr. arbitrage.

ARBITRÁJ, arbitraje, s. n. 1. Judecare a unui diferend de către persoane autorizate pentru aceasta. ◊ Arbitraj de stat = instanță anume instituită, care rezolvă litigiile dintre instituții de stat, întreprinderi și organizații ale sectorului socialist. 2. Hotărîre dată de arbitri; p. ext. orice hotărîre dată de o a treia persoană pentru a împăca două părți care sînt în conflict. – Pl. și: arbitrajuri.

ARBITRÁJ, arbitraje, s. n. 1. Judecarea unui diferend de către persoane special autorizate. ♦ Arbitraj de stat = instanță care rezolvă litigiile dintre instituții de stat, întreprinderi și organizații ale sectorului socialist. ♦ Supraveghere și conducere a unei competiții sportive. 2. Hotărâre dată de un arbitru. – Fr. arbitrage.

ARBITRÁJ s.n. 1. Judecare a unui diferend făcută de persoane special autorizate. ◊ (Înv.) Arbitraj de stat = Instanță care rezolvă anumite litigii dintre instituții de stat, întreprinderi etc. ♦ Conducere a unei competiții sportive. 2. Hotărâre dată de un arbitru sau de o comisie de arbitri. [< fr. arbitrage].

ARBITRÁJ s. n. 1. soluționare a unui diferend de către o persoană sau o instituție autorizată. ♦ ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale. 2. conducere a unei aplicații tactice, a unei competiții sportive de către un arbitru. ◊ hotărâre luată de un arbitru. 3. (fin.) cumpărare de valută, acțiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeași piață sau pe o alta. (< fr. arbitrage)

ARBITRÁJ ~e n. 1) Rezolvare a unui litigiu (a unei neînțelegeri) prin arbitru. 2) Conducere a unei competiții sportive. /<fr. arbitrage

arbitraj n. judecata unui diferend prin arbitri.

*arbitráj n., pl. e (fr. arbitrage). Judecată de arbitri, sentență arbitrală. Com. Operațiunea de a alege locu unde schimbu e maĭ avantajos p. schimbarea valorilor la bancă. Schimbarea valorilor la bursă p. speculă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arbitráj (-bi-traj) s. n., pl. arbitráje

arbitráj s. n. (sil. -traj), pl. arbitráje


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CURTEA PERMANENTĂ DE ARBITRAJ, instituție cu sediul la Haga, creată prin convențiile adoptate la conferințele de la Haga din 1899 și 1907, în scopul rezolvării diferendelor între state prin arbitraj internațional. Curtea se compune din personalități numite de statele-părți la Convenția de la Haga din 1907.

Intrare: arbitraj
  • silabație: ar-bi-traj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbitraj
  • arbitrajul
  • arbitraju‑
plural
  • arbitraje
  • arbitrajele
genitiv-dativ singular
  • arbitraj
  • arbitrajului
plural
  • arbitraje
  • arbitrajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arbitraj

  • 1. Soluționare a unui litigiu de către un arbitru.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Arbitraj de stat = instanță anume instituită, care rezolvă litigiile dintre instituții de stat, întreprinderi și organizații ale sectorului socialist.
      surse: DLRLC DN
  • 2. Conducere de către un arbitru a unei competiții sportive.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Hotărâre dată de arbitri.
    surse: DLRLC DN
    • 3.1. prin extensiune Orice hotărâre dată de o a treia persoană pentru a împăca două părți care sunt în conflict.
  • 4. finanțe Cumpărare de valută, acțiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeași piață sau pe o alta.
    surse: MDN '00
  • comentariu Plural și: arbitrajuri.
    surse: DLRLC

etimologie: