9 definiții pentru arbănaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARBĂNÁȘ, arbănași, s. m. (Înv.) Albanez (1). – Din bg. arbanaš.

ARBĂNÁȘ, arbănași, s. m. (Înv.) Albanez (1). – Din bg. arbanaš.

arbănaș sm [At: MOXA, 395/14 / V: (pop) alb~ / Pl: ~i / E: bg арбанащ] (Înv) Albanez.

arbănáș, -ă s. (sîrb. bg. Arbanaš). Vechĭ. Arnăut.

Arbănași m. pl. numele arhaic al Albanezilor sau Arnăuților.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARBĂNÁȘ s. v. albanez, schipetar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arbănáș (arbănáși), s. m. – (Înv.) Albanez. – Mr. arbines. Alb. arbën, arbereš (Meyer 12), în parte prin intermediul sb., bg. arbanaš. Numele etnic actual este albanez, dubletul neol., din it. albanese, fr. albanais. În ngr. același nume este ἁρβανίτης, deformat ulterior în ἁρναβίτης; din prima formă provine rom. (înv.) arvanit, iar din ultima tc. arnaut, de unde rom. arnăut, s. m. (albanez; scutier, paznic personal), megl. arnăut (Cihac, I, 544; Șeineanu, II, 24; Lokotsch 104; Meyer 10; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 340), cf. alb. arnaut, bg. arnautin.Der. de la acesta din urmă, arnăuțesc, adj. (care aparține arnăuților); arnăuțește, adv. (ca arnăuții); arnăuțime, s. f. (mulțime de arnăuți).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARBĂNAȘ etn. cf. ar. arbines, blg. și srb-cr. arbanasin „albanez”. 1. Arbanaș, Vladul, spătar, 1480 (Has). 2. În sens evocativ, luat ca prenume, ca și alte nume etnice: Arbanaș, nepot Bărescului, 1596 (Has). 3. Turcul, Arbune (16 B II 210). 4. + tc. arnaut< gr. ἀρβανίτης: Arbănatu, D. (AO XV 285). 5. Din tc. amant „albanez”: Arnăutoiu, mold. (Sd XXI 393) Arnăuțoiu (Mus 11). 6. Din ung. arnót „arnăut”: Arnat (Ard I); Arnota, m-rea (etim. dată de V. Bogrea, An C I); Arnota Paraschiv (Braș). Neprobabilă etim. lui Hașdeu pentru Arnota < arnum + suf. -otă.

Intrare: arbănaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbănaș
  • arbănașul
  • arbănașu‑
plural
  • arbănași
  • arbănașii
genitiv-dativ singular
  • arbănaș
  • arbănașului
plural
  • arbănași
  • arbănașilor
vocativ singular
  • arbănașule
  • arbănașe
plural
  • arbănașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arbănaș

etimologie: