15 definiții pentru aranjament arangiament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aranjament sn [At: COSTINESCU / V: (înv) ~ngia~, ~ngemânt[1] / Pl: ~e / E: fr arrangement] 1 Punere în ordine Si: aranjare (1). 2 Felul cum e aranjat ceva. 3 (Pex) Decorare. 4 Punere la cale a unei afaceri, căsătorii etc. 5 Înțelegere. 6 Prelucrare muzicală pentru instrumente sau voce. 7 (Mat) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu și care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. 8 (Cmr; înv) Stabilirea unei norme la anumite tranzacții, la tocmeli, la falimente. 9 (Fam; lpl) Afaceri necinstite. corectată

  1. Varianta arangemânt nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

ARANJAMÉNT, aranjamente, s. n. 1. Faptul de a aranja (într-un anumit fel); felul în care este aranjat ceva. 2. Acord, înțelegere, învoială. 3. Prelucrare a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (Mat.) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu și care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. – Din fr. arrangement.

ARANJAMÉNT, aranjamente, s. n. 1. Faptul de a aranja (într-un anumit fel); felul în care este aranjat ceva. 2. Acord, înțelegere, învoială. 3. Prelucrare a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (Mat.) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu și care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. – Din fr. arrangement.

ARANJAMÉNT, aranjamente, s. n. Faptul de a aranja; acord, înțelegere, învoială. ♦ Aranjament muzical = transcriere pentru unul ori mai multe instrumente sau voci a unei bucăți muzicale.

ARANJAMÉNT, aranjamente, s. n. Acord, înțelegere, învoială. ♦ Aranjament muzical = transcriere a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte distincte în grupuri care să conțină un număr dat de obiecte și să difere între ele prin natura sau ordinea obiectelor. – După fr. arrangement.

ARANJAMÉNT s.n. Acord, înțelegere. ◊ Aranjament muzical = transcriere a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor, fiecare obiect neputând intra decât cel mult o dată într-o grupă. [Pl. -te. / < fr. arrangement].

ARANJAMÉNT s. n. 1. acord, înțelegere. 2. mod de alcătuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formații decât acelea pentru care a fost compusă. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement)

ARANJAMÉNT ~e n. 1) Modul în care este aranjat ceva. 2) Înțelegerea dintre două sau mai multe părți; acord; învoială. 3) Prelucrare a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau pentru voce. 4) mat. Totalitate a posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte în grupe. /<fr. arrangement

aranjament n. 1. așezare în ordine; 2. măsuri luate pentru regularea unei afaceri; 3. împăcare.

*aranjamént n., pl. e (fr. arrangement. V. deranjament). Acțiunea de a aranja. Felu aranjăriĭ, rînduĭală, ordine: grădina asta are un aranjament frumos. Fig. Învoĭală, împăcare, liniștire: aranjamentu uneĭ afacerĭ.

arangiament sn vz aranjament


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aranjamént s. n., pl. aranjaménte

aranjamént s. n., pl. aranjaménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARANJAMÉNT s. 1. v. înțelegere. 2. v. alcătuire.

ARANJAMENT s. 1. acord, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legămînt, pact, tranzacție, (înv. și pop.) legătură, (pop.) tîrg, tocmeală, tocmire, (prin Munt.) prinsoare, (înv.) așezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, șart, (arg.) șustă. (Conform ~.) 2. alcătuire, așezare, dispunere, distribuție, întocmire, rînduială, structură. (Un anumit ~ al lucrurilor.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

aranjament, manieră de a prelucra un text muzical sau o piesă în întregime, destinate fie unui solist* (vocal sau instrumental), fie unui grup de interpreți, substituind, îmbogățind sau reducând numărul acestora. A. poate transfigura total o temă* muzicală inițială; în acest caz, aranjorul are un important rol creator. În muzica ușoară a. sunt deosebit de utile și de multe ori înnobilează temele mai ales prin orchestrații* izbutite. O manieră frecventă de a. este reactualizarea unor piese care în trecut s-au bucurat de mare popularitate (ex. Valencia, Ramona etc.).

Intrare: aranjament
aranjament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aranjament
  • aranjamentul
  • aranjamentu‑
plural
  • aranjamente
  • aranjamentele
genitiv-dativ singular
  • aranjament
  • aranjamentului
plural
  • aranjamente
  • aranjamentelor
vocativ singular
plural
arangiament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arangiament
  • arangiamentul
plural
  • arangiamente
  • arangiamentele
genitiv-dativ singular
  • arangiament
  • arangiamentului
plural
  • arangiamente
  • arangiamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aranjament arangiament

  • 1. Faptul de a aranja (într-un anumit fel); felul în care este aranjat ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alcătuire
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Prelucrare a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Aranjament muzical = transcriere pentru unul ori mai multe instrumente sau voci a unei bucăți muzicale.
      surse: DLRLC DN
  • 4. matematică Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu și care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN

etimologie: