2 intrări

15 definiții

arămíe f. (d. aramă, [de unde bg. araniĭa], ca ferie d. fer, lemnie d. lemn, brădoaĭcă d. brad ș. a.). Ĭal. Căldare de aramă de fert apă de rufe ș. a.

arămíu, -íe a [At: VLAHUȚĂ, N. 90 / Pl: ~ii / E: aramă + -iu] (Pop) De culoarea aramei (1).

ARĂMÍU, -ÍE, arămii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea aramei. 2. S. n. Culoare arămie (1). – Aramă + suf. -iu.

ARĂMÍU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Aramă + suf. -iu.

ARĂMÍU, -ÍE, arămii, adj. De culoarea galbenă-roșcată a aramei. Undele arămii ale părului inextricabil împletit. GALACTION, O. 1 58. Copacii arămii și-ntindeau crengile țepene, cu frunza rară și pălită. VLAHUȚĂ, O. A. 128. ◊ (Adverbial) În poiana înnoptată Para focului se gată Cu poveștile o dată... Doar jeraticul tîrziu Luminează arămiu, Și mai ard cărbunii mici Cu licăr de licurici. DEȘLIU, M. 60.

ARĂMÍU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Din aramă + suf. -iu.

arămíu2 s. n., art. arămíul

arămíu1 adj. m., f. arămíe; pl. m. și f. arămíi

arămíu adj. m., f. arămíe; pl. m. și f. arămíi

ARĂMÍU adj. v. roșcat.

ARĂMÍU ~e (~i) Care este de culoarea aramei; galben-portocaliu. /aramă + suf. ~iu

arămíŭ, -íe adj. De coloarea [!] arămiĭ, bronzat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARĂMÍU adj. roșcat, roșcovan, roșiatic, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușéț. (Cu părul ~.)

Intrare: arămie
arămie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: arămiu
arămiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arămiu arămiul arămie arămia
plural arămii arămiii arămii arămiile
genitiv-dativ singular arămiu arămiului arămii arămiei
plural arămii arămiilor arămii arămiilor
vocativ singular
plural