arămie sf vz aranie

❍ARĂMIE sf. (HASD.) Căldare mare de aramă [bg. aranija].

arămíe f. (d. aramă, [de unde bg. araniĭa], ca ferie d. fer, lemnie d. lemn, brădoaĭcă d. brad ș. a.). Ĭal. Căldare de aramă de fert apă de rufe ș. a.

ARĂMIU, -IE, arămii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea aramei. 2. S. n. Culoare arămie (1). – Aramă + suf. -iu.

aranie sf [At: HEM 1468-1469 / V: arămie / Pl: ~ii / E: bg араний] (Reg) 1 Vas de aramă cilindric (de cca doi decalitri) cu toarte groase, folosit pentru fierberea rufelor și a vopselelor. 2 Tavă mare de aramă (1).

arămiu, ~ie a [At: VLAHUȚĂ, N. 90 / Pl: ~ii / E: aramă + -iu] (Pop) De culoarea aramei (1).

ARĂMIU adj. 1 De coloarea arămii: păduri de trestii își leagănă în vînt vîrfurile arămii (VLAH.) ¶ 2 De aramă, ca de aramă: aud... sunetul ~ și plîngaciu al vechiului clopot (GRIG.).

ARĂMIU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Aramă + suf. -iu.

ARĂMIU, -IE, arămii, adj. De culoarea galbenă-roșcată a aramei. Undele arămii ale părului inextricabil împletit. GALACTION, O. I 58. Copacii arămii și-ntindeau crengile țepene, cu frunza rară și pălită. VLAHUȚĂ, O. A. 128. ◊ (Adverbial) În poiana înnoptată Para focului se gată Cu poveștile o dată... Doar jeraticul tîrziu Luminează arămiu, Și mai ard cărbunii mici Cu licăr de licurici. DEȘLIU, M. 60.

ARĂMIU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Din aramă + suf. -iu.

ARĂMIU ~e (~i) Care este de culoarea aramei; galben-portocaliu. /aramă + suf. ~iu

arămiu a. de coloarea aramei.

arămíŭ, -íe adj. De coloarea arămiĭ, bronzat.

arămiu¹ adj. m., f. arămie; pl. m. și f. arămii

arămiu¹ adj. m., f. arămie; pl. m. și f. arămii

arămiu adj. m., f. arămie; pl. m. și f. arămii

arămiu

ARĂMIU adj. v. roșcat.

ARĂMIU adj. roșcat, roșcovan, roșiatic, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.)