2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apupare sf [At: DEX2 / Pl: ~pări / E: apupa] Înclinare longitudinală a navei.

APUPÁRE, apupări, s. f. Acțiunea de a (se) apupa.V. apupa.

APUPÁRE, apupări, s. f. Acțiunea de a (se) apupaV. apupa.

APUPÁRE s.f. Înclinare a unei nave către pupă, datorită unei încărcături neuniform repartizate. [< it. appoppare].

apupa vir [At: DEX2 / Pzi: apup / E: pupă] 1-2 (D. nave) A se înclina longitudinal cu prora mai sus decât pupa (datorită încărcării neuniforme).

APUPÁ, pers. 3 apúpă, vb. I. Intranz. și refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu prora mai sus decât pupa (datorită încărcării neuniforme). – Din pupă.

APUPÁ, pers. 3 apúpă, vb. I. Intranz. și refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu prora mai sus decât pupa (datorită încărcării neuniforme). – Din pupă.

APUPÁ vb. I. tr. A înclina o navă către pupă. [Cf. fr. appouper, it. appoppare].

APUPÁ vb. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme. (< fr. appouper)

A APUPÁ pers. 3 apúpă intranz. (despre nave) A se înclina longitudinal spre pupă (ca urmare a încărcării neuniforme). /<fr. appouper, it. appoppare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apupáre (înclinare spre pupa) s. f., g.-d. art. apupắrii; pl. apupắri

apupáre s. f., g.-d. art. apupării; pl. apupări

apupá (a ~) (a se înclina spre pupă) vb., ind. prez. 3 apúpă

apupá vb., ind. prez. 3 sg. apúpă

Intrare: apupare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apupare
  • apuparea
plural
  • apupări
  • apupările
genitiv-dativ singular
  • apupări
  • apupării
plural
  • apupări
  • apupărilor
vocativ singular
plural
Intrare: apupa
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apupa
  • apupare
  • apupat
  • apupatu‑
  • apupând
  • apupându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • apu
(să)
  • apupe
  • apupa
  • apupă
  • apupase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • apu
(să)
  • apupe
  • apupau
  • apupa
  • apupaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apupare

  • 1. Acțiunea de a (se) apupa.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • vezi apupa
    surse: DEX '98 DEX '09

apupa

  • 1. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu prora mai sus decât pupa (datorită încărcării neuniforme).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • pupă
    surse: DEX '09 DEX '98