10 definiții pentru apter

aptér, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 66 / Pl: ~i, -e / E: fr aptère) 1 (Zlg; d. insecte) Fără aripioare. 2 (Bot; d. plante sau părțile lor) Fără aripioare.

APTÉR, -Ă, apteri, -e, adj. (Despre unele insecte) Lipsit de aripi. – Din fr. aptere.

APTÉR, -Ă, apteri, -e, adj. (Despre unele insecte) Lipsit de aripi. – Din fr. aptère.

APTÉR, -Ă, apteri, -e, adj. (Despre insecte) Fără aripi, lipsit de aripi.

APTÉR, -Ă, apteri, -e, adj. (Despre insecte) Lipsit de aripi. – Fr. aptère (< gr.).

aptér adj. m., pl. aptéri; f. aptéră, pl. aptére

aptér adj. m., pl. aptéri; f. sg. aptéră, pl. aptére

APTÉR, -Ă adj. Fără aripi. ♦ (Arhit.; despre temple antice) Fără colonade laterale. ♦ (Despre insecte) Fără aripi. ♦ (Bot.; despre tulpină, pețiol sau peduncul) Fără expansiuni foliolare sau membranoase în formă de aripă. [< fr. aptère, cf. gr. a – fără, pteron – aripă].

APTÉR, -Ă adj. 1. (despre insecte) lipsit de aripi. 2. (despre tulpină, pețiol, peduncul) fără expansiuni foliolare sau membranoase în formă de aripi. 3. (despre temple antice) fără colonade laterale. (< fr. aptère, gr. apteros)

APTÉR ~ă (~i, ~e) (despre unele insecte) Care nu are aripi. /<fr. aptère

Intrare: apter
apter adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apter apterul apte aptera
plural apteri apterii aptere apterele
genitiv-dativ singular apter apterului aptere apterei
plural apteri apterilor aptere apterelor
vocativ singular
plural