2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aprovare sf [At: LTR2 / Pl: ~vări / E: aprova] (D. nave) Înclinație longitudinală.

APROVÁRE, aprovări, s. f. Acțiunea de a (se) aprova.V. aprova.

APROVÁRE, aprovări, s. f. Acțiunea de a (se) aprova.V. aprova.

APROVÁRE s.f. Înclinare a unei nave către proră, datorită unei încărcături neuniforme. [După it. appruato].

aprova vir [At: LTR2 / Pzi: 3 ~vea / E: ns cf provă] (D. nave) A se înclina longitudinal, cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcării neuniforme). corectată

APROVÁ, pers. 3 apróvă, vb. I. Intranz. și refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcării neuniforme). – Din provă.

APROVÁ, pers. 3 apróvă, vb. I. Intranz. și refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcării neuniforme). – Din provă.

APROVÁ vb. I. tr. A înclina o navă către proră. [< aprovare].

APROVÁ vb. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal, către proră, datorită încărcăturii neuniforme. (după it. appruare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aprováre (înclinare spre provă) (a-pro-) s. f., g.-d. art. aprovắrii; pl. aprovắri

aprováre (nav.) s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. aprovării; pl. aprovări

aprová (a ~) (a se înclina spre provă) (a-pro-) vb., ind. prez. 3 apróvă

aprová (nav.) vb. (sil. -pro-), ind. prez. 3 sg. apróvă

Intrare: aprovare
  • silabație: a-pro-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aprovare
  • aprovarea
plural
  • aprovări
  • aprovările
genitiv-dativ singular
  • aprovări
  • aprovării
plural
  • aprovări
  • aprovărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aprova
  • silabație: a-pro-va
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aprova
  • aprovare
  • aprovat
  • aprovatu‑
  • aprovând
  • aprovându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • apro
(să)
  • aprove
  • aprova
  • aprovă
  • aprovase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • apro
(să)
  • aprove
  • aprovau
  • aprova
  • aprovaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aprovare

  • 1. Acțiunea de a (se) aprova.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi aprova
    surse: DEX '98 DEX '09

aprova

  • 1. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcării neuniforme).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • provă
    surse: DEX '09 DEX '98