2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aprobator, ~oare [At: DA / V: -bă-, (reg) -bătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: aproba + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aprobă (1). 3 a Aprobativ (1).

APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Din fr. approbateur, lat. approbator.

APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Din fr. approbateur, lat. approbator.

APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Care aprobă, care arată sau dă aprobare. V. aprobativ. Surîs aprobator.

APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Fr. approbateur (lat. lit. approbator).

APROBATÓR, -OÁRE adj. Aprobativ. [Cf. fr. approbateur, lat. approbator].

APROBATÓR, -OÁRE adj. aprobativ. (< fr. approbateur, lat. approbator)

*aprobatór, -oáre adj. (lat. approbátor). Care aprobă.

aprobător, ~oare smf, a vz aprobator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aprobatór (a-pro-) adj. m., pl. aprobatóri; f. sg. și pl. aprobatoáre

aprobatór adj. m. (sil. -pro-), pl. aprobatóri; f. sg. și pl. aprobatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APROBATÓR adj. v. aprobativ.

APROBATOR adj. aprobativ. (Ton ~.)

Aprobator ≠ dezaprobator

Intrare: aprobator
aprobator adjectiv
  • silabație: a-pro-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aprobator
  • aprobatorul
  • aprobatoru‑
  • aprobatoare
  • aprobatoarea
plural
  • aprobatori
  • aprobatorii
  • aprobatoare
  • aprobatoarele
genitiv-dativ singular
  • aprobator
  • aprobatorului
  • aprobatoare
  • aprobatoarei
plural
  • aprobatori
  • aprobatorilor
  • aprobatoare
  • aprobatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: aprobător
aprobător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aprobator

etimologie: