2 intrări

15 definiții

aprobatór, -oáre [At: DA / V: -bă-, (reg) -bătoriu / Pl: ~i, -oare / E: aproba + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aprobă (1). 3 a Aprobativ (1).

APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Din fr. approbateur, lat. approbator.

APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Din fr. approbateur, lat. approbator.

APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Care aprobă, care arată sau dă aprobare. V. aprobativ. Surîs aprobator.

APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Fr. approbateur (lat. lit. approbator).

aprobatór (a-pro-) adj. m., pl. aprobatóri; f. sg. și pl. aprobatoáre

aprobatór adj. m. (sil. -pro-), pl. aprobatóri; f. sg. și pl. aprobatoáre

APROBATÓR adj. v. aprobativ.

Aprobator ≠ dezaprobator

APROBATÓR, -OÁRE adj. Aprobativ. [Cf. fr. approbateur, lat. approbator].

APROBATÓR, -OÁRE adj. aprobativ. (< fr. approbateur, lat. approbator)

*aprobatór, -oáre adj. (lat. approbátor). Care aprobă.

aprobătór, -oáre smf a vz aprobator


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APROBATÓR adj. aprobativ. (Ton ~.)

Intrare: aprobator
aprobator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aprobator aprobatorul aprobatoare aprobatoarea
plural aprobatori aprobatorii aprobatoare aprobatoarele
genitiv-dativ singular aprobator aprobatorului aprobatoare aprobatoarei
plural aprobatori aprobatorilor aprobatoare aprobatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: aprobător
aprobător
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.