6 definiții pentru aprehensiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aprehensiv, ~ă sn [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: appréhensif] 1 Care exprimă aprehensiune. 2 Care trădează aprehensiune. 3 Care simte aprehensiune.

APREHENSÍV, -Ă, aprehensivi, -e, adj. (Livr.) Care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune. – Din fr. appréhensif.

APREHENSÍV, -Ă, aprehensivi, -e, adj. (Livr.) Care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune. – Din fr. appréhensif.

APREHENSÍV, -Ă adj. (Rar) Timid; temător, neîncrezător. [< fr. appréhensif].

APREHENSÍV, -Ă adj. timid; neîncrezător. (< fr. appréhensif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aprehensív (livr.) (a-pre-) adj. m., pl. aprehensívi; f. aprehensívă, pl. aprehensíve

aprehensív adj. m. (sil. -pre-), pl. aprehensívi; f. sg. aprehensívă, pl. aprehensíve

Intrare: aprehensiv
aprehensiv adjectiv
  • silabație: a-pre-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aprehensiv
  • aprehensivul
  • aprehensivu‑
  • aprehensi
  • aprehensiva
plural
  • aprehensivi
  • aprehensivii
  • aprehensive
  • aprehensivele
genitiv-dativ singular
  • aprehensiv
  • aprehensivului
  • aprehensive
  • aprehensivei
plural
  • aprehensivi
  • aprehensivilor
  • aprehensive
  • aprehensivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aprehensiv

etimologie: