2 intrări

11 definiții

apreciatór, -oáre smf, a [At: DA / V: (înv) -eția- / P: -ci-a- / Pl: -i, -oare / E: aprecia + ~(a)tor] 1-2 (Persoană) care apreciază.

APRECIATÓR, -OÁRE, apreciatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care apreciază. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. appréciateur.

APRECIATÓR, -OÁRE, apreciatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care apreciază. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. appréciateur.

APRECIATÓR, -OÁRE, apreciatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care apreciază. [Pr.: -ci-a-] – Din aprecia + suf. -tor.

apreciatór (rar) (a-pre-ci-a-) adj. m., s. m., pl. apreciatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. apreciatoáre

apreciatór s. m., adj. m. (sil. -pre-ci-a-), pl. apreciatóri; f. sg. și pl. apreciatoáre

APRECIATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care apreciază. [< aprecia + -tor].

APRECIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care apreciază. (< fr. apréciateur)

APRECIATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care apreciază. /a aprecia + suf. ~tor

*apreciatór, -oáre adj. Care apreciază.

Intrare: apreciator (adj.)
apreciator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apreciator apreciatorul apreciatoare apreciatoarea
plural apreciatori apreciatorii apreciatoare apreciatoarele
genitiv-dativ singular apreciator apreciatorului apreciatoare apreciatoarei
plural apreciatori apreciatorilor apreciatoare apreciatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: apreciator (s.m.)
apreciator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apreciator apreciatorul
plural apreciatori apreciatorii
genitiv-dativ singular apreciator apreciatorului
plural apreciatori apreciatorilor
vocativ singular
plural