8 definiții pentru apozitiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apozitiv, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr appositif] (Grm) Apozițional.

APOZITÍV, -Ă, apozitivi, -e, adj. (Gram.) Apozițional. – Din fr. appositif.

APOZITÍV, -Ă, apozitivi, -e, adj. (Gram.) Apozițional. – Din fr. appositif.

APOZITÍV, -Ă adj. Cu caracter de apoziție. [Cf. fr. apositif].

APOZITÍV, -Ă adj. care servește ca apoziție; apozițional. ♦ propoziție ~ă = propoziție cu rol de apoziție, pe lângă (un element din) regentă. (< fr. appositif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apozitív adj. m., pl. apozitívi; f. apozitívă, pl. apozitíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APOZITÍV adj. v. apozițional.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

APOZITÍV, -Ă adj. (< cf. fr. appositif): în sintagmele propoziție apozitivă, raport apozitiv și relație apozitivă (v.).

Intrare: apozitiv
apozitiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apozitiv
  • apozitivul
  • apozitivu‑
  • apoziti
  • apozitiva
plural
  • apozitivi
  • apozitivii
  • apozitive
  • apozitivele
genitiv-dativ singular
  • apozitiv
  • apozitivului
  • apozitive
  • apozitivei
plural
  • apozitivi
  • apozitivilor
  • apozitive
  • apozitivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apozitiv

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Propoziție apozitivă = propoziție cu rol de apoziție, pe lângă (un element din) regentă.
      surse: MDN '00

etimologie: