11 definiții pentru apotemă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apote sf [At: MELIK, G. 126 / Pl: ~me / E: fr apothème] (Gmt) 1 Perpendiculara dusă din centrul unui poligon regulat pe mijlocul unei laturi. 2 Raza cercului înscris într-un poligon regulat. 3 (Îs) ~ma piramidei Înălțimea unuia dintre triunghiurile care formează fețele unei piramide.

APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Segment de dreaptă care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturile sale. ♦ Dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei. – Din fr. apothème.

APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe mijlocul oricăreia dintre laturile sale. ♦ Dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei. – Din fr. apothème.

APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe oricare dintre laturile lui. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate.

APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unei poligon regulat pe oricare dintre laturile lui. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. – Fr. apothème (< gr.).

APOTÉMĂ s.f. Perpendiculară care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul unei laturi. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. [< fr. apothème, cf. gr. apothema < apotithemi – a coborî].

APOTÉMĂ s. f. segment de dreaptă care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturi; înălțime a feței laterale a unei piramide regulate. (< fr. apothème)

APOTÉMĂ ~e f. 1) Segment de dreaptă dus din centrul unui poligon regulat pe oricare dintre laturile acestuia. 2) Perpendiculară coborâtă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei. /<fr. apotheme

*apotémă f., pl. e (vgr. apóthema, d. apotithemi, depun, transmit. V. temă). Geom. Perpendiculară dusă din centru unuĭ poligon regular pe o lature.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apotémă s. f., g.-d. art. apotémei; pl. apotéme

apotémă s. f., g.-d. art. apotémei; pl. apotéme

Intrare: apotemă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apote
  • apotema
plural
  • apoteme
  • apotemele
genitiv-dativ singular
  • apoteme
  • apotemei
plural
  • apoteme
  • apotemelor
vocativ singular
plural

apotemă

  • 1. Segment de dreaptă care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturile sale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: