11 definiții pentru apotemă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Segment de dreaptă care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturile sale. ♦ Dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei. – Din fr. apothème.

apote sf [At: MELIK, G. 126 / Pl: ~me / E: fr apothème] (Gmt) 1 Perpendiculara dusă din centrul unui poligon regulat pe mijlocul unei laturi. 2 Raza cercului înscris într-un poligon regulat. 3 (Îs) ~ma piramidei Înălțimea unuia dintre triunghiurile care formează fețele unei piramide.

APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe mijlocul oricăreia dintre laturile sale. ♦ Dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei. – Din fr. apothème.

APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe oricare dintre laturile lui. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate.

APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unei poligon regulat pe oricare dintre laturile lui. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. – Fr. apothème (< gr.).

APOTÉMĂ s.f. Perpendiculară care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul unei laturi. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. [< fr. apothème, cf. gr. apothema < apotithemi – a coborî].

APOTÉMĂ s. f. segment de dreaptă care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturi; înălțime a feței laterale a unei piramide regulate. (< fr. apothème)

APOTÉMĂ ~e f. 1) Segment de dreaptă dus din centrul unui poligon regulat pe oricare dintre laturile acestuia. 2) Perpendiculară coborâtă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei. /<fr. apotheme

*apotémă f., pl. e (vgr. apóthema, d. apotithemi, depun, transmit. V. temă). Geom. Perpendiculară dusă din centru unuĭ poligon regular pe o lature.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apotémă s. f., g.-d. art. apotémei; pl. apotéme

apotémă s. f., g.-d. art. apotémei; pl. apotéme

Intrare: apotemă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apote
  • apotema
plural
  • apoteme
  • apotemele
genitiv-dativ singular
  • apoteme
  • apotemei
plural
  • apoteme
  • apotemelor
vocativ singular
plural

apotemă

  • 1. Segment de dreaptă care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturile sale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: