14 definiții pentru apoplectic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apopléctic, ~ă [At: D. ZAMFIRESCU, R. 86 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr apoplectique, lat apoplecticus, -a, -um] (Med) 1 a (Rar) Propriu apoplexiei. 2-3 smf, a (Persoană) care se arată a fi predispus(ă) la apoplexie Si: (pop) damblagiu, damblalău.

APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Criză apoplectică. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. Persoană apoplectică. – Din fr. apoplectique.

APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Criză apoplectică. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. Persoană apoplectică. – Din fr. apoplectique.

APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei. Simptome apoplectice. ♦ Predispus la apoplexie. Persoană apoplectică.

APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. – Fr. apoplectique (< gr.).

APOPLÉCTIC, -Ă adj. De apoplexie. ♦ (adesea s.) Predispus la apoplexie. [Cf. fr. apoplectique, lat. apoplecticus, gr. apoplektikos].

APOPLÉCTIC, -Ă adj., s. m. f. (om) predispus la apoplexie. (< fr. apoplectique)

APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei; (despre oameni) predispus la apoplexie.

APOPLÉCTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de apoplexie; propriu apoplexiei. /<fr. apoplectique

apoplectic a. 1. privitor la apoplexie: simptome apoplectice; 2. expus la apoplexie: bătrân apoplectic.

*apopléctic, -ă adj. (vgr. apoplektikós. V. plicticos și bobletic). Med. De apoplexie: simptomă apoplectică. Expus apoplexiiĭ: bătrîn apoplectic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apopléctic (-po-plec-) adj. m., pl. apopléctici; f. apopléctică, pl. apopléctice

apopléctic adj. m. (sil. -plec-), pl. apopléctici; f. sg. apopléctică, pl. apopléctice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APOPLÉCTIC adj., s. (MED.) (pop.) damblagiu. (Persoană ~.)

APOPLECTIC adj., s. (pop.) damblagiu. (Persoană ~. )

Intrare: apoplectic
apoplectic adjectiv
  • silabație: a-po-plec-tic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoplectic
  • apoplecticul
  • apoplecticu‑
  • apoplectică
  • apoplectica
plural
  • apoplectici
  • apoplecticii
  • apoplectice
  • apoplecticele
genitiv-dativ singular
  • apoplectic
  • apoplecticului
  • apoplectice
  • apoplecticei
plural
  • apoplectici
  • apoplecticilor
  • apoplectice
  • apoplecticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apoplectic

  • 1. Propriu apoplexiei, de apoplexie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: damblagiu, -ie un exemplu
    exemple
    • Criză apoplectică. Simptome apoplectice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: