11 definiții pentru apodoză
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APODÓZĂ, apodoze, s. f. (Lingv.) Partea a doua a unei perioade condiționale, care conține consecința primei părți. – Din fr. apodose.
apodóză sf [At: DA / P: (după gr) -dosă / E: fr apodose, ngr ὰπόδσις] (Grm; îoc proteză) Partea a doua a unei perioade condiționale în care este cuprinsă propoziția principală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APODÓZĂ, apodoze, s. f. Partea a doua a unei perioade condiționale, care conține consecința primei părți. – Din fr. apodose.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
APODÓZĂ, apodoze, s. f. (în opoziție cu protază) Propoziția principală dintr-un period condițional. În fraza: «Dacă ai carte, ai parte», apodoza este «ai parte».
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APODÓZĂ s.f. (op. protază) Propoziție principală a unei perioade condiționale. [< fr. apodose, cf. lat., gr. apodosis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APODÓZĂ s. f. propoziție principală regentă a unei subordonate condiționate, așezată după aceasta. (< fr. apodose, gr. apodosis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APODÓZĂ ~e f. A doua parte a unei perioade condiționale, care exprimă consecința primei părți. /<fr. apodose, lat. apodosis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*apodóză f., pl. e (vgr. apó-dosis. V. doză). Gram. Propozițiune principală pusă în urma uneĭ propozițiunĭ secundare condiționale numite apodoză, ca: dacă poțĭ (protază), fă (apodoză).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
apodóză s. f., g.-d. art. apodózei; pl. apodóze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apodóză s. f., g.-d. art. apodózei; pl. apodóze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
APODÓZĂ s. f. (< fr. apodose, cf. lat., gr. apodosis): propoziție principală, regentă a unei subordonate condiționale, așezată după aceasta, ca în exemplele „Dacă te pregătești, știi întotdeauna!”, „Dacă satul mi-ar da o bucată de țarină i-aș învăța și celelalte lucruri” (I. Slavici).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
apodoză
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- În fraza: «Dacă ai carte, ai parte», apodoza este «ai parte».surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză apodosesurse: DEX '09 DEX '98 DN