7 definiții pentru aplicativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APLICATÍV, -Ă, aplicativi, -e, adj. (Despre unele științe, domenii sau metode de cercetare) Care își găsește o aplicație imediată, care este legat nemijlocit de viața practică. – Din fr. applicatif.
APLICATÍV, -Ă, aplicativi, -ve, adj. (Despre unele științe, domenii sau metode de cercetare) Care își găsește o aplicație imediată, care este legat nemijlocit de viața practică. – Din fr. applicatif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
APLICATÍV, -Ă adj. Cu caracter de aplicație; aplicabil. [< fr. applicatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APLICATÍV, -Ă adj. 1. cu caracter de aplicație. 2. (bot.) alipit pe alt organ fără aderență. (< fr. applicatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APLICATÍV ~ă (~i, ~e) (despre științe, cercetări științifice etc.) Care ține nemijlocit de practică; cu aplicație imediată. /<fr. applicatif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
aplicatív (a-pli-) adj. m., pl. aplicatívi; f. aplicatívă, pl. aplicatíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aplicatív adj. m. (sil. -pli-), pl. aplicatívi; f. sg. aplicatívă, pl. aplicatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-pli-
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
aplicativ
- 1. (Despre unele științe, domenii sau metode de cercetare) Care își găsește o aplicație imediată, care este legat nemijlocit de viața practică.surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: aplicabil
- surse: MDN '00
etimologie:
- limba franceză applicatifsurse: DEX '09 DEX '98 DN