2 intrări

7 definiții

APLECĂTOÁRE adj. f. (Despre animale) Care dă să sugă, care are lapte. – Din apleca + suf. -(ă)toare.

aplecătoáre (pop.) (a-ple-) s. f., g.-d. art. aplecătoárei; pl. aplecătoáre

aplecătoare f. oaie cu lapte fără miel.

aplecătoare și plecătoare f., pl. orĭ (d. a se [a]pleca. D. rom. vine rut. plekotóra, plecătoare, și ung. pleketor, vită stearpă). Alăptătoare, doĭcă (Vechĭ). Oaĭe căreĭa ĭ-a murit mĭelu și care se lasă să fie suptă puțin de alt mĭel ca să fie mulsă pe urmă (Sin. cu mulgare).

aplecătór, -oáre [At: PSALT. (1651), 172 / Pl: ~i, -oare / E: apleca + ~(ă)tor] 1-2 a Care (se) apleacă. 3 a Care alăptează. 4 smf Cel care crește copii. 5 sf Oaie cu lapte Cf plecătoare.

aplecătór (înv.) (a-ple-) adj. m., pl. aplecătóri; f. sg. și pl. aplecătoáre

aplecătór adj. m. (sil. -ple-), pl. aplecătóri; f. sg. și pl. aplecătoáre

Intrare: aplecător
aplecător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aplecător aplecătorul aplecătoare aplecătoarea
plural aplecători aplecătorii aplecătoare aplecătoarele
genitiv-dativ singular aplecător aplecătorului aplecătoare aplecătoarei
plural aplecători aplecătorilor aplecătoare aplecătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: aplecătoare
aplecătoare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aplecătoare aplecătoarea
plural aplecătoare aplecătoarele
genitiv-dativ singular aplecătoare aplecătoarei
plural aplecătoare aplecătoarelor
vocativ singular
plural