aplecătoare și plecătoare f., pl. orĭ (d. a se [a]pleca. D. rom. vine rut. plekotóra, plecătoare, și ung. pleketor, vită stearpă). Alăptătoare, doĭcă (Vechĭ). Oaĭe căreĭa ĭ-a murit mĭelu și care se lasă să fie suptă puțin de alt mĭel ca să fie mulsă pe urmă (Sin. cu mulgare).