14 definiții pentru apetit

apetít sn [At: NEGRUZZI, S. I, 58 / Pl: ~uri, (rar) -e / E: fr appétit, lat appetitus, -a, -um] 1 Poftă de mâncare. 2 (Pex) Orice fel de poftă. 3 (Îs) ~ sexual Dorință de a-și satisface pornirile sexuale.

APETÍT, apetituri, s. n. Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.

APETÍT, apetituri, s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.

APETÍT s. n. (Franțuzism) Poftă de mîncare. Lipsă de apetit. ◊ Singur numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58.

APETÍT s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare. – Fr. appétit.

apetít s. n., pl. apetíturi

apetít s. n., pl. apetíturi

APETÍT s. poftă. (Nu prea are ~.)

APETÍT s.n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; (p. ext.) Poftă, dorință. [Pl. -turi, -te. / < fr. appétit, cf. lat. appetitus < appetere – a dori].

APETÍT s. n. poftă de mâncare; apetiție. (< fr. appétit)

APETÍT ~uri n. 1) Poftă de mâncare. 2) rar Stare sufletească a celui care dorește ceva; dorință; doleanță. /<fr. appétit, lat. appetitus

*apetít n., pl. urĭ (lat. appetitus). Poftă de mîncare. Fig. Apetitu pasiunilor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APETÍT s. poftă. (Nu prea are ~.)

Intrare: apetit
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apetit apetitul
plural apetituri apetiturile
genitiv-dativ singular apetit apetitului
plural apetituri apetiturilor
vocativ singular
plural
apetit
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apetit apetitul
plural apetite apetitele
genitiv-dativ singular apetit apetitului
plural apetite apetitelor
vocativ singular
plural