14 definiții pentru apetit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apetít sn [At: NEGRUZZI, S. I, 58 / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr appétit, lat appetitus, -a, -um] 1 Poftă de mâncare. 2 (Pex) Orice fel de poftă. 3 (Îs) ~ sexual Dorință de a-și satisface pornirile sexuale.

APETÍT, apetituri, s. n. Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.

APETÍT, apetituri, s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.

APETÍT s. n. (Franțuzism) Poftă de mîncare. Lipsă de apetit. ◊ Singur numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58.

APETÍT s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare. – Fr. appétit.

APETÍT s.n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; (p. ext.) Poftă, dorință. [Pl. -turi, -te. / < fr. appétit, cf. lat. appetitus < appetere – a dori].

APETÍT s. n. poftă de mâncare; apetiție. (< fr. appétit)

APETÍT ~uri n. 1) Poftă de mâncare. 2) rar Stare sufletească a celui care dorește ceva; dorință; doleanță. /<fr. appétit, lat. appetitus

*apetít n., pl. urĭ (lat. appetitus). Poftă de mîncare. Fig. Apetitu pasiunilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apetít s. n., pl. apetíturi

apetít s. n., pl. apetíturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APETÍT s. poftă. (Nu prea are ~.)

APETIT s. poftă. (Nu prea are ~.)

Intrare: apetit
apetit1 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apetit
  • apetitul
  • apetitu‑
plural
  • apetituri
  • apetiturile
genitiv-dativ singular
  • apetit
  • apetitului
plural
  • apetituri
  • apetiturilor
vocativ singular
plural
apetit2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apetit
  • apetitul
  • apetitu‑
plural
  • apetite
  • apetitele
genitiv-dativ singular
  • apetit
  • apetitului
plural
  • apetite
  • apetitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apetit

  • 1. Poftă de mâncare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: apetiție 2 exemple
    exemple
    • Lipsă de apetit.
      surse: DLRLC
    • Singur numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58.
      surse: DLRLC

etimologie: