17 definiții pentru aperitiv

aperitív, ~ă [At: DA / Pl: ~i, -e / E: fr aperitif (lat aperitivus, -a, -um)] 1 a Care deschide pofta de mâncare. 2 sn Mâncare (picantă) înaintea felului de rezistență Si: gustare. 3 sn Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare).

APERITÍV, aperitive, s. n. 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din fr. apéritif, lat. aperitivus.

APERITÍV, aperitive, s. n. 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare) 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din fr. apéritif, lat. aperitivus.

APERITÍV, aperitive, s. n. Gustare care se ia înainte de masă pentru a deschide pofta de mîncare.

APERITÍV, aperitive, s. n. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a deschide pofta de mâncare). – Fr. apéritif (lat. lit. aperitivus).

aperitív s. n., pl. aperitíve

aperitív s. n., pl. aperitíve

APERITÍV s. gustare, mezelic, (înv.) zacuscă. (A luat un ~.)

APERITÍV s.n. Gustare luată înainte de masă pentru a stimula pofta de mâncare. [< fr. apéritif, cf. lat. aperitivus < aperire – a deschide].

APERITÍV s. n. gustare (sau băutură) înainte de masă. (< fr. apéritif, lat. aperitivus)

aperitív (aperitíve),1. Băutură alcoolică ce se servește înainte de masă. – 2. Gustare, mezelic. Fr. apéritif. Întrucît există obiceiul de a însoți băutura cu cîte un sandviș, în limba curentă aperitiv înseamnă mai curînd gustarea, mezelicul care se servesc împreună cu băutura.

APERITÍV ~e n. 1) Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). 2) Băutură alcoolică consumată înainte de masă. /<fr. apéritif, lat. aperitivus

aperitiv n. 1. purgativ care deschide căile sau porii; 2. ceea ce aduce poftă de mâncare: un aperitiv.

*aperitív, -ă adj. (lat. aperitivus, d. aperire, a deschide). Med. Care deschide lichidelor economiiĭ animale căile, ca purgativele, sudorificele, diureticele ș. a. Care deschide pofta de mîncare: pelinu e aperitiv. S. n., pl. e. Băutură care deschide apetitu (însoțită și de mezelurĭ): pelinu e un aperitiv. V. pregust.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APERITÍV s. gustare, (înv.) zacúscă. (A luat un ~.)

APERITÍV s.n. Băutură alcoolică servită înainte de masă, pentru deschiderea apetitului; fr., engl. aperitif; germ. Aperitif; it. aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte băuturi elaborate pe bază de vin (Dubonnet, vermuturi) sau alcool (bitter-uri, gențiane) cu adaos de plante sau esențe, având gust amărui, precum și rachiuri pe bază de cereale, de fructe sau de plante (whisky, gin, țuică, tequila). Ca termen de specialitate, aperitiv este întotdeauna o băutură, iar felul de mâncare servit înainte de masă se numește gustare.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

aperitiv, aperitive, s. n. (intl.) palme date la începutul unei bătăi

Intrare: aperitiv
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aperitiv aperitivul
plural aperitive aperitivele
genitiv-dativ singular aperitiv aperitivului
plural aperitive aperitivelor
vocativ singular
plural