9 definiții pentru apendicular

APENDICULÁR, -Ă, apendiculari, -e, adj. Care formează un apendice, în formă de apendice. – Din fr. appendiculaire.

APENDICULÁR, -Ă, apendiculari, -e, adj. Care formează un apendice, în formă de apendice. – Din fr. appendiculaire.

apendiculár adj. m., pl. apendiculári; f. apendiculáră, pl. apendiculáre

apendiculár adj. m., pl. apendiculári; f. sg. apendiculáră, pl. apendiculáre

apendiculár, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 4 / Pl: ~i, -e / E: fr appendiculaire] 1 De forma unui apendice (2). 2 Care ține de un apendice (1).

APENDICULÁR, -Ă adj. Referitor la apendice, care formează un apendice (2) [în DN]. [Cf. fr. appendiculaire].

APENDICULÁR, -Ă adj. referitor la apendice; în formă de apendice (1). (< fr. appendiculaire)

APENDICULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de apendice; propriu apendicelui. /<fr. appendiculaire

*apendiculár, -ă adj. (d. lat. appendicula, dim. d. appendix; fr. appendiculaire). În formă de apendice.

Intrare: apendicular
apendicular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apendicular apendicularul apendicula apendiculara
plural apendiculari apendicularii apendiculare apendicularele
genitiv-dativ singular apendicular apendicularului apendiculare apendicularei
plural apendiculari apendicularilor apendiculare apendicularelor
vocativ singular
plural