2 intrări

8 definiții

APENDÍCUL, apendicule, s. n. Apendice mic. – Din fr. appendicule.

APENDÍCUL, apendicule, s. n. Apendice mic. – Din fr. appendicule.

apendícul s. n., pl. apendícule

apendícul s. n., pl. apendícule

apendícul sn [At: DA / Pl: ~e / E: appendicule] Mic apendice (2).

APENDÍCUL s.n. Apendice mic. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. appendicule, cf. lat. appendicula].

APENDÍCUL s. n. apendice mic. (< fr. appendicule)

APENDÍCUL ~e n. Apendice mic. /<fr. appendicule

Intrare: apendicul (pl. apendicule)
apendicul (pl. apendicule) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apendicul apendiculul
plural apendicule apendiculele
genitiv-dativ singular apendicul apendiculului
plural apendicule apendiculelor
vocativ singular
plural
Intrare: apendicul (pl. apendiculi)
apendicul (pl. apendiculi)
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apendicul apendiculul
plural apendiculi apendiculii
genitiv-dativ singular apendicul apendiculului
plural apendiculi apendiculilor
vocativ singular
plural