11 definiții pentru apendicită

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apendicítă sf [At: DA / Pl: ~te / E: fr appendicite] Boală cauzată de inflamarea apendicelui vermicular.

APENDICÍTĂ, apendicite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a apendicelui (1) și care se manifestă de obicei prin crize dureroase. – Din fr. appendicite.

APENDICÍTĂ, apendicite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a apendicelui (1) și care se manifestă de obicei prin crize dureroase. – Din fr. appendicite.

APENDICÍTĂ s. f. Inflamare a apendicelui (2) și boala pe care o cauzează. Apendicită acută. Operație de apendicită.

APENDICÍTĂ, apendicite, s. f. Inflamare a apendicelui și boala pe care o cauzează. – Fr. appendicite.

APENDICÍTĂ s.f. Inflamație a apendicelui intestinal. [< fr. appendicite].

APENDICÍTĂ s. f. inflamație a apendicelui (1). (< fr. appendicite)

APENDICÍTĂ ~e f. Stare patologică care constă în inflamarea apendicelui intestinal. /<fr. appendicite

apendicită f. Med. inflamarea apendicelui cecal.

*apendicítă f., pl. e. Med. (d. apendice). Inflamațiunea apendiceluĭ cecal (caecum).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apendicítă (boală) s. f., g.-d. art. apendicítei; pl. apendicíte

apendicítă s. f., pl. apendicíte

Intrare: apendicită
apendicită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apendici
  • apendicita
plural
  • apendicite
  • apendicitele
genitiv-dativ singular
  • apendicite
  • apendicitei
plural
  • apendicite
  • apendicitelor
vocativ singular
plural

apendicită

  • 1. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a apendicelui și care se manifestă de obicei prin crize dureroase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Apendicită acută. Operație de apendicită.
      surse: DLRLC

etimologie: