14 definiții pentru „apatie”   declinări

APATÍE s. f. Stare, adesea patologică, de indiferență față de propria persoană și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În unele concepții filosofice și religioase) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia.

APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes față de orice activitate și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În concepția filozofilor stoici antici) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia.

APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e împrejur.

APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e în jur. – Fr. apathie (lat. lit. apathia).

apatíe s. f., art. apatía, g.-d. apatíi, art. apatíei

apatíe s. f., art. apatía, g.-d. art. apatíei; pl. apatíi

apatíe sf [At: KOGĂLNICEANU, ARHIVA R. I, 113/ Pl: -ii / E: fr apathie, lat apathia] 1 Stare sufletească a unui om, pe care nimic nu-l poate mișca Și: nepăsare, nesimțire, lipsă de energie Cf indolență. 2 (Fiz) Ideal moral, la stoicii antici, care consta în înăbușirea oricărei pasiuni.

APATÍE s. v. indiferență.

APATÍE s.f. 1. Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 2. (Fil.) Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / < fr. apathie, it. apatia < lat.t. apathia, gr. apatheia < a – fără, pathos – pasiune].

APATÍE s. f. 1. lipsă de interes, indiferență; indolență, inerție. 2. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. (< fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

APATÍE f. Stare de totală indiferență. [G.-D. apatiei] /<fr. apathie, lat. apathia

apatie f. starea unui suflet lipsit de energie, nesimțire.

*apatíe f. (vgr. apatheia, d. a-, fără, și páthos, suferință). Nesimțire, indolență.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APATÍE s. delăsare, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitáte, prostráție, (rar) indiferentísm, neîngrijíre, pasivísm, (înv.) negríjă, negrijínță, tembelî́c, (grecism înv.) adiaforíe, (fig.) răceală. (Stare de ~.)