14 definiții pentru apatie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apatie sf [At: KOGĂLNICEANU, ARHIVA R. I, 113/ Pl: ~ii / E: fr apathie, lat apathia] 1 Stare sufletească a unui om, pe care nimic nu-l poate mișca Si: nepăsare, nesimțire, lipsă de energie Cf indolență. 2 (Flz) Ideal moral, la stoicii antici, care consta în înăbușirea oricărei pasiuni.

APATÍE s. f. Stare, adesea patologică, de indiferență față de propria persoană și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În unele concepții filosofice și religioase) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia.

APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes față de orice activitate și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În concepția filozofilor stoici antici) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia.

APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e împrejur.

APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e în jur. – Fr. apathie (lat. lit. apathia).

APATÍE s.f. 1. Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 2. (Fil.) Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / < fr. apathie, it. apatia < lat.t. apathia, gr. apatheia < a – fără, pathos – pasiune].

APATÍE s. f. 1. lipsă de interes, indiferență; indolență, inerție. 2. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. (< fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

APATÍE f. Stare de totală indiferență. [G.-D. apatiei] /<fr. apathie, lat. apathia

apatie f. starea unui suflet lipsit de energie, nesimțire.

*apatíe f. (vgr. apatheia, d. a-, fără, și páthos, suferință). Nesimțire, indolență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apatíe s. f., art. apatía, g.-d. apatíi, art. apatíei

apatíe s. f., art. apatía, g.-d. art. apatíei; pl. apatíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APATÍE s. v. indiferență.

APATIE s. delăsare, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.)

Intrare: apatie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apatie
  • apatia
plural
genitiv-dativ singular
  • apatii
  • apatiei
plural
vocativ singular
plural

apatie

  • 1. Stare, adesea patologică, de indiferență față de propria persoană și față de lumea înconjurătoare.
    • 1.1. (În unele concepții filosofice și religioase) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni.
      surse: DEX '09
      • diferențiere filosofie Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.
        surse: DN

etimologie: