16 definiții pentru apartament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apartamént sn [At: (a. 1834) URICARIUL VII, 192/5 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr appartement, it appartamento] Locuință (într-un bloc, casă) compusă din mai multe camere legate și dependente între ele, astfel încât să formeze un tot (cu o destinație unică).

APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Grup de încăperi într-o clădire, care formează o unitate și servește ca locuință. – Din fr. appartement.

APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Locuință (într-o casă mai mare) compusă din mai multe camere (și dependințe). – Din fr. appartement.

APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Grup de încăperi într-o clădire, constituind o unitate și servind, de obicei, ca locuință.

APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Grup de încăperi într-o clădire, care formează o unitate și servește, de obicei, ca locuință. – După fr. appartement.

APARTAMÉNT s.n. Ansamblu de camere și dependințe care formează locuința cuiva. [Cf. fr. appartement].

APARTAMÉNT s. n. ansamblu de camere și dependințe care formează locuința cuiva. (< fr. appartement, it. appartamento)

APARTAMÉNT ~e n. Grup de (două sau mai multe) camere și dependințele necesare, care formează o locuință într-un bloc de locuit. /<fr. appartement

apartament n. 1. diviziunile principale ale unei case; 2. locuință compusă din mai multe încăperi.

*apartamént n., pl. e (fr. appartement, it. appartamento, care vine d. appartare, a despărți. V. de-partament). Grupă de camere: în această casă apartamentu stăpînilor e la dreapta, ĭar al servitorilor la stînga.

apartamént-etalón s. n. Apartament care servește drept model ◊ „Așa a apărut în practica muncii pe șantiere apartamentul-etalon, ca o necesitate. Ca o mostră a ceea ce au de gând să construiască oamenii pe șantier. Ca un model pe care întreprinderea îl supune discuției tuturor celor interesați.” Sc. 18 V 62 p. 2 (din apartament + etalon)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apartamént s. n., pl. apartaménte; abr. ap.

apartamént s. n., pl. apartaménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APARTAMÉNT s. (înv.) odaie. (Un ~ cu două camere.)

APARTAMENT s. (înv.) odaie. (Un ~ cu două camere.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CISSUS DC., CISUS, VIȚĂ DE APARTAMENT, fam. Vitaceae. Gen originar din Australia, estul Africii, America tropicală, Java, cca 250 specii, plante agățătoare de seră (în regiunile cu ierni) ce poate atinge 3, m lungime, cu tulpini subțiri, prevăzute cu ventuze. Frunze lucioase, crestate pe margini, cordiforme la bază, ovate, punctate, 8-15 cm lungime și 8 cm lățime, verzi- închis cu nervuri roșii sau pestrițe, catifelate, roșii și suprafața dintre nervuri albă-argintie.

Intrare: apartament
apartament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apartament
  • apartamentul
  • apartamentu‑
plural
  • apartamente
  • apartamentele
genitiv-dativ singular
  • apartament
  • apartamentului
plural
  • apartamente
  • apartamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apartament

  • 1. Grup de încăperi într-o clădire, care formează o unitate și servește ca locuință.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: odaie
  • comentariu abreviere ap.
    surse: DOOM 2

etimologie: